Aflați că libertatea de exprimare în România are zilele numărate. Mai rău, bărbatul mioritic se teme că, în curînd, riscă sa fie pus pe picior de egalitate cu femeia. România e pe cale a deveni campioana est-europeană în ale rigorilor corectitudinii politice, „ideologia de gen” va transforma negreșit bărbatul în femeie și viceversa, heterosexualul în homosexual. Copiii în școală nu vor ști cu ce jucării să se joace și nu vor mai avea voie să zică altora „poponar”, „jidan”, „țigan”, „handicapat”. Curată dandana în țara „valorilor tradiționale” în care fetele sînt răpite din stradă, în care Biserica își arată grija părintească pentru minorele care nasc în numele imperativului biblic „creșteți și vă înmulțiți”, în care o strategie de educație parentală e aruncată la coș de chiar Academia Română pentru că ar conține hulitul termen de „gen”. Românul nu poate ști decît de sex, sex, sex, țării cît mai mult sex. Și fără prezervativ, va rog. El, prezervativul, nu există altfel decît ca „dispozitiv medical” ca să nu supărăm înaltele fețe ecleziastice, academice și cercurile fundamentaliste ale coalițiilor pentru salvarea familiei de năpasta homosexuală și de numita ideologie de gen. Violența domestică e o exagerațiune, poate doar homosexualii se păruiesc în familie. La noi, cotonogeala aplicată copilului ori nevestei e strașnic necesară pentru formarea şi întărirea caracterului.

Se știe doar că homosexualii nu există, dar se înmulțesc continuu și au ca scop în viață să atace familia tradițională. În plin comunism, noi nu puteam avem „dinăștia”: nu puteau fi găsiți decît dincolo de graniță, începînd cu Budapesta. În plină sminteală totalitară, eram cu toții un „colectiv”, după chipul și asemănarea iubitului Conducător. Pericolul sodomit se pedepsea cu închisoarea pe atunci, azi cum deschizi televizorul îți năvălesc în casă. Nu numai că trebuie să-i „vedem”, dar au îndrăzneala să trăiască în văzul lumii el-cu-el, ea-cu-ea. Unii au și copii: cine e tata, cine să fie mama dintre ei? Cum s-or înțelege copiii cu ei? Smintesc societatea și tradițiile ei, conspiră între ei, sînt sexo-marxiști. Nu degeaba îl avertiza epistolar, în 22 iunie 1869, F. Engels pe dumnealui K. Marx că „pederaștii” au început să conteze și devin o putere. Doar organizarea le lipsește, altfel victoria lor e iminentă. Noroc că dumnealor nu vor apuca așa ceva din motive de vîrstă: ce se va întîmpla însă cu noua generație? Profetice cuvinte, aruncate azi democratic în capul mulțimii direct din altar și în demonstrații stradale de prelați, pastori, braț la braț cu politicieni bufoni din mai toate partidele politice. Nu i-au zdrobit Hitler, Stalin, Ceaușescu ori Putin, care va să zică tinerimea trebuie protejată de periculoasa și monstruoasa homoconspirație. Candidatul ex-pesedist la prezidențiale declarat dispărut pentru a se reculege la Putna în fața răului eșuase în a apăra copiii de mîna lungă a Hominternului, dar s-a găsit repede un senator de ispravă de la PMP să ceară pedeapsa cu închisoare pentru prozelitism sexual și prozelitism de gen. Pe aici nu se trece!

Corectitudinea politică face victime, altfel despre ce vorbim noi aici? Cum intri în luptă dreaptă cu literele acelea multe din alfabet și care se tot înmulțesc (l, g, b, t, q, a, i șamd), cum intri pe mîna unui comando cvasi-judecătoresc care suferă de un fel de icter galben și nu te mai lasă să fii bărbat heterosexual, căsătorit, cu copii, care te constrînge a nu mai putea decide profesoral ce rol poate juca o jună identificată cu litera T (transgen) la un oarece examen de actorie de la o facultate americană? Nu contează că te-ai pregătit pentru un rol anume ca studentă, Profesorul știe mai bine ca tine cine ești și ce rol ți se potrivește înainte de a deschide gura. Demn, a demisionat cînd dumneaei studenta a insistat că vrea să dea examen cu rolul Julietei. Asta e prea de tot! În România fu isterie generală, Marele Regizor fu aproape dat afară din facultatea unde avea de altfel un contract nelimitat. Nu poți decide tu cine este persoana pe care o ai în față și în ce rol trebuie să „joace”? Te dai în spectacol, te declari stupefiat că există oameni care nu sînt ceea ce vrei tu să fie. Desigur, actorii în timpul lui Shakespeare nu puteau să își asume alte identități. Desigur, dramaturgul nu putea să fie gay și nu putea să dea cu tifla tocmai acestor cutii identitare în care ne vîrîm unii pe alții pentru a decide cine sîntem, pe cine trebuie să iubim și ce profesii ni se potrivesc. Desigur, dragostea e doar între un Romeo și o Julietă. Cine a auzit de amorul dintre Ion și Vasile?

Dacă mai ieri cei din literele astea multe nu aveau un nume, nu dispuneau de o identitate publică, acum parcă suferă de exces identitar. Nu se mai potolesc, refuză să rămînă țintuiți în spațiul lor privat și se preumblă fix pe Calea Victoriei. Taman în fața copiilor, de nu știi ce să le explici. Îmi amintesc de mutra grav-contrariată a unui lider CpF care, măsurînd uraganul care va să zdruncine liceele patriei, m-a avertizat amenințător: domle, ați intrat în școli! E prea de tot. Drept care țara întreagă a avut nevoie de un ditamai referendum constituțional care să decidă cine cu cine se poate maria: noi pînă în toamna lui 2018 nu știam. S-au pregătit frenetic de ultimul test al creștinătății, înainte de invazia musulmană a Grădinii Maicii Domnului. La botez, înmormîntare și nunți s-a aflat cum e cu răul homosexualității care ne va distruge viitorul ca neam și cum trebuie votat corect pentru a binemerita identitatea creștinească. N-au trecut testul creștinătății, dar democrația fu salvată. Știm acum cine e familia. Așa am aflat că ești familie doar la Casa de Căsătorii. Bine, ne-am zis eu și partenerul meu de viață (proaspăt dat afară din biserică pentru că s-a opus referendumului cu pricina). Ne-am prezentat respectuos și dichisiți la ghișeul marital dintr-o frumoasă și boierească casă a Sectorului 3 și ni s-a explicat urlăcios că vor chema Poliția de nu plecăm. Pînă la urmă, au permis generos să completăm și să depunem documentele maritale, întrebîndu-se sonor dacă sîntem imbecili ori avocata noastră e definitiv tîmpă, săraca de ea, și ne mai și induce în eroare. Cine să fi crezut că trebuie să fiu musai căsătorit pentru a îmi defini și apăra familia, la bine și la greu? Dacă trebuie, trebuie! Vom trece și de asta pentru a nu mai auzi vorbe că ăstora „pe invers” ne e capul doar la sex, sex, sex. M-am pus rău și cu comunitatea proprie (cea cu multe litere) între timp, cînd s-a aflat că ne plîngem litigios la Strasbourg alături de alte douăzeci de familii: de asta ne arde nouă? Asta nu e nimic altceva decît un fel de corectitudine politică impusă de heterosexuali.

Florin Buhuceanu este director advocacy al Asociației ACCEPT și reprezentant din partea European Network on Religion and Belief în Agenția pentru Drepturile Fundamentale a Uniunii Europene.

Foto: wikimedia commons