Jos Arta / Căci s-a prostituat!
Printre poezii-furculiţe, poezii-pocnitori, poezia-cetăţii –
poezia-supozitor alunecă mîngîietor de uşor!
În loc să îmbrăţişezi, în loc să-ţi desfaci picioarele larg
să intre carnea, cu toată plăcerea, să sudui, să fuţi,
tu violezi cartea de bucate! Sta-ţi-ar în gîţi!
Limba ta-i un cui. Un mîner. Ba-i o toartă.
Nu mai contează ce spui, fă-o cu artă!
Creier de cerneală pe sugativa-mbîcsită.
Cine linge prospectul alunecos al erecţiei pe sine se scapă.
’Tu-i mama ei de hîrtie!
Ţipetele grase – graffiti mînjite de rapsozi populari.
Ţipete rotunjite cu sprayul pe mur!
Ţipete pe înţelesul gras al poporului
îţi îndeasă manuscrisele grase, ca pe mînă, în cur.
Cînd luna se chiombeşte la mine
tăind din realitate omuleţi de carton presat,
eu îmi şterg prespapierul de sexul tău imprimat…
Poezia e o reţetă de slăbit. Arta e în slujba umanităţii.
Un vers e foarte folositor dacă se reproduce orbeşte!
Tot ce se poate scrie e deja vîndut, ambalat, ştampilat:
limbă de hîrtie, sex creponat, buci de carton gofrat,
orgasm în celofan cu aromă de peşte.
Iar viaţa se spală pe mîini de tot ce citeşte.
Jos realitatea / Căci s-a prostituat!