Nu faci nimic pentru mine, prin ce-mi dovedeşti că mă
iubeşti? mă distrugi, dac-aş muri n-ai veni să mă vezi -
aşa urli şi te zbaţi în numele unei demnităţi prea
abstracte pentru a nu simţi că sub această bucată de
hîrtie s-a ascuns o firimitură de pîine care-mi rupe
vîrful creionului, îl ascut şi mă gîndesc că nu am
decît două căi de urmat: ori a boxerului ori a
poetului. Boxerul - aşa cum a învăţat în preliminariile
olimpice, în urmă cu ani şi ani de la adversarul său, Allen
Hudson, care-şi bătea joc de greşelile lui în timpul
meciului -
loveşte şi strigă în timp ce se bate. El ştie prea bine că
nimeni nu poate încasa simultan şi upercuturi şi vorbe
grele de dispreţ şi lăudăroşenie. El l-a trimis pe Sonny
Liston la podea, chiar în prima repriză a meciului revanşă,
şi i-a strigat celui căzut: Hai, ridică-te! Nici n-am început!
Bate-te! Liston nu s-a mai ridicat. Dar ce mai strigă boxerul
Cassius Clay, lovind sau apărîndu-se? Dînd sau primind,
el strigă:
Sînt cel mai tare din lume! Cel mai frumos! Cel mai rapid
din lume! Sînt singurul de pe glob care pot spune cînd
te voi
pune K.O. Şi aşa e. Numai că eu nu sînt nici cel mai
frumos, nici cel mai tare din viaţa ta, sînt greu la minte şi
nu pot preciza niciodată nimic. Eu te lovesc mediocru şi în
tăcere. Calea poetului e aceea descrisă de iubita lui - care
încă trăieşte, la 84 de ani - femeia căreia el îi dedica
fiecare poem şi o întreba: Pot să-ţi dedic acest poem?
şi ea observa: Da, dar e scris pentru altă femeie, ai oare
acest drept ? Şi el replica: Sînt multe femei adunate în
acest poem. Şi pe toate le-am numit Maia. De aceea e
al tău - şi scria solemn, sub titlu, numele ei şi numai
numele ei care, fireşte, nu era deloc Maia. Ea înţelegea.
Strigătul: „Tu nu m-ai înţeles…” nu-mi aparţine. Lucid,
constat că boxerul declamă poeziile sale în timp ce se
bate,
versurile vin singure în timp ce el se blochează în colţ,
pregătindu-şi un jab de stînga, iar poetul face halterofilie
şi devine campion mondial de tir, cu propriu-i cap.
Ce pot face în faţa acestor piste care nu fertilizează decît
enigme -
în timp ce tu-mi urli că toate cascadele au derapat din
cauza
mea? Rup cu acea linişte a ipotenuzei - care mă fascinează
de cînd am auzit de ea, din vorbele poetului argentinian
- rup
din „Codrii Lăpuşului”, restaurantul în care mîncăm ciuperci
înăbuşite, ultimul brad înzăpezit care nu încape în nici un
taxi şi ţi-l aduc, tîrîdu-l după mine prin Bucureştiul
înverzit, ca pe o lungă şi nesimţită dîră de sînge, după
sacrificarea unei tenacităţi, puerilă ca un miel.
Poveşti pentru a-mi îmblînzi iubita, 1978
din volumul 111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română, Argument şi selecţie de Marius Chivu & Radu Vancu, Editura Nemira, 2016, care va fi lansat miercuri, 24 februarie, de la ora 19:00, la Cafeneaua Cărtureşti Verona.
