Festivalul Internațional de Film Istoric are loc anul acesta în perioada 31 iulie - 9 august și a devenit unul dintre cele mai aşteptate momente ale anului la Rîşnov. A început în 2009 odată cu inaugurarea Cinematografului „Amza Pellea”. Ediția a șaptea propune peste 40 de filme grupate pe teme istorice la care sa adaugă, într-o atmosferă deconectantă, concerte și mese rotunde. Mihai Dragomir este coordonatorul proiectului. Mai multe detalii şi programului festivalului aici.
 
Sloganul festivalului este „Și filmele fac istorie”, cum l-ați ales?
Acest slogan nu este rezultatul unui proces de consultare cu vreo companie de comunicare sau alti experți din domeniu. A venit natural și exprimă, poate, modul cel mai simplu în care ne selectăm filmele: cu un conținut relevant despre o anumită perioadă istorică și filme care au intrat deja în istoria cinematografiei mondiale.
 
Ce v-ați propus cînd ați demarat prima ediție a festivalului?
În orice caz nici măcar prin vis nu ne-am gîndit ca vom ajunge la evenimentul de azi. Prima ediție a pornit de la o idee frumoasă a autorităților locale din Rîșnov care voiau sa dea viață unei cetăți batjocorite de un „investitor” privat. Era anul 2009, situația administrării cetății era încă neclară (abia în 2010 s-a pronunțat hotărîrea definitivă), dar echipa de la Primăria Rîșnov își dorea o agendă culturală care să includă cetatea și comunitatea locală. Și cum Rîșnovul a fost în ultimii 60 de ani decor pentru filme istorice, ideea a venit absolut natural: să strîngem la Rîșnov cele mai frumoase pelicule istorice și oameni pasionați.
 
Dacă ar fi să numiți trei filme istorice care v-au impresionat și care au fost proiectate în cetate, la care v-ați opri?
La fiecare ediție sînt peste 40 de filme proiectate și toate ne sînt dragi. O sa încerc să aleg trei tipuri diferite: Das weiße Band / Panglica albă (regia Michael Haneke) – despre oameni; Mauerhase / Iepuri à la Berlin (regia Bartek Konopka) – viața fericită a iepurilor din interiorul Zidului Berlinului; și Crulic - Drumul spre dincolo (regia Anca Damian) – revoltător.
 
În ce constă Școala de vară ?
Școala de vară a apărut din două motive: filmele le poți vedea și singur acasă, nu trebuie să mergi la un festival, iar istoria poate fi plictisitoare dacă nu discuți despre ea. Din 2012 ne-am gîndit să adăugăm o componentă nouă și atunci am gîndit această alternativă: două, trei prelegeri pe zi urmate de dezbateri, subiecte relevante, lectori carismatici și studenți din România și Republica Moldova. Ne folosim de momente din istorie pentru a explica (de) ce se întîmplă astăzi. Totul fără șabloane sau cuvinte seci de conținut. Și discuțiile continuă seara tîrziu în cetate la un pahar de vin. 
 
Rîșnovul este un loc frumos, mic și cochet; cît de ofertant este pentru un eveniment internațional?
Pentru genul de eveniment pe care îl facem noi aș putea spune că este locul ideal: există o infrastructură excelentă, un context istoric impresionant și un cadru natural de vis. Este perfect pentru un eveniment național sau internațional cu un public specializat. În nici un caz nu este potrivit, și nici nu ne dorim asta, pentru evenimente de masă care ar bloca orașul. Trebuie să respectăm în primul rînd comunitatea gazdă. 
 
Unde proiectați filmele și ce public aveți?
Programul începe în fiecare dimineață la ora 9:00 și se termină tîrziu în noapte. Proiecțiile și dezbaterile din timpul zilei se întîmplă la Cinematograful „Amza Pellea”, fiind adresate unui public mai interesat și specializat, iar seara, în Grădina Cetatii Rîșnov, unde au loc concerte și proiecții pentru publicul larg.
 
Care este povestea Cinematografului „Amza Pellea”?
Primul cinematograf a apărut în Rîșnov în 1937. Actualul cinematograf a fost inaugurat la începutul anilor '60 și s-a numit Lumina. Dupa revoluție a avut aceeași soarta ca în toată țara (sală de bingo, discotecă, pub și, în cele din urmă, depozit). Între 2008 și 2009 a fost renovat cu bani de la Ministerul Culturii, iar la inițiativa Festivalului de Film Istoric a fost realizat un sondaj în rîndul comunității, în anul 2012, privind redenumirea cinematografului. Cele mai multe voturi au fost pentru Amza Pellea. Numele marelui actor a fost pus pe fațadă oficial în anul 2013 în prezența Oanei Pellea și a rudelor cu ocazia celor 30 de ani de la dispariția actorului. 
 
Ați gîndit festivalul cu o structură aparte, cu secțiuni bine conturate. Cum îl deosebim de celelalte evenimente de gen?
Festivalul merge pe o structură foarte clară: proiecții de film (40-50 de producții), școala de vară (20-30 de lectori), evenimente speciale (10-12 concerte), expoziții si tîrg de carte. De fapt, nu mai vorbim de un festival de film, ci de un produs cultural complex, iar firul logic al acestor activități este reprezentat de temele fiecărei ediții. E foarte ușor de deosebit pentru că nu mai există ceva asemănător în România, iar noi nu ne măsuram succesul în butoaiele de bere golite. Există în Franța un eveniment similar pe care l-am luat drept model.
 
Cum a crescut anul acest festival și în ce fel?
Sîntem un eveniment local care și-a atins deja de trei ani limitele în timp: 10 zile cu program de peste 12 ore pe zi. În acest moment putem să mai creștem doar calitatea conținutului, iar acest lucru se întîmplă prin temele pe care le lansăm în dezbatere, invitații care participă, filmele selecționate și publicul prezent la activitățile noastre. Pentru că publicul este cel care desăvîrșește munca noastră de la o ediție la alta. 
 
interviu realizat de Roxana CĂLINESCU