Dragă Esteban (Antonio Skármeta),

ăsta e mai mult un pretext de a te convinge să vii vineri, să vedem împreună partida dintre chilienii tăi şi spaniolii mei, un meci de totul sau nimic, după cum ştii.

Trebuie să recunoşti că aţi avut mare noroc cu elveţienii, nevoiţi să joace mai bine de o oră cu un om în minus. Aţi aranjat cu arbitrul sau cum naiba aţi făcut?  Că pe noi ne-au bătut inexplicabil. În fine, nu prea mai contează acum…
Nu ştiu dacă ţi-am mai spus, dar, de cînd cu Cupa asta mondială, m-am dedat cu atîta foc şi cu atîta plăcere meciurilor, c-am uitat aproape cu totul de cele lumeşti. Apropo, ce părere ai de primul nostru gol? Perla lui David Villa, acel golazo ireal şi iraţional din minutul 17, acea chemare la uzul raţiunii din care îmi fac raţiunii mele raţie şi care îmi anesteziază în aşa măsură raţiunea, încît am raţiuni de a mă plînge de iraţionala şi ireala sa frumuseţe.

Te rog să mă crezi, uneori simt că o iau razna de la atîta fotbal. Mi-a intrat în cap zilele trecute că trebuie să urmez cursurile unei şcoli de antrenori. Şi asta nu atît pentru faima bunului meu nume, cît pentru folosul echipei mele naţionale (pe care o divinizez). Dacă se va dovedi că am talent şi ca tehnician, măcar la fel de mult cît am avut şi ca scriitor, nu văd de ce nu m-ar alege ăştia selecţioner în locul grăsanului de del Bosque (Ai văzut ce faţă de Sancho Panza are?).

Gîndeşte-te doar, următorul campionat mondial va avea loc în Brazilia. Îţi dai seama? Invincibila Armada ar fi de neoprit pe Copacabana sub comanda mea.

Te aştept, vineri, cu drag.
Al tău Miguel de Cervantes Saavedra

**********
Dragă António (Lobo Antunes),

n-o să-ţi vină să crezi, dar mi-a scris Cervantes din Ceruri. Exact, chiar Cervantes, Cervantes, ăla cu Don Quijote de la Mancha. M-am trezit dimineaţă la uşă cu Mario, poştaşul lui Neruda, cred că îl ştii. Mi-a înmînat plicul şi a plecat în grabă fără să mai aştepte să-i dau măcar un bănuţ (o fi îndrăgostit, cine ştie?). Nu, n-am înnebunit de tot, după victoria minunată obţinută în faţa elveţienilor. Oricum, nu ne va fi de nici un folos dacă, vineri, ne-o trage pe coajă Spania lui Villa, Torres şi Xavi, iar Elveţia bate la mai mult de două goluri Honduras-ul. Sper să nu se întîmple o nenorocire ca asta, mai ales că America de Sud are şanse mari să meargă cu 5 echipe din 5 în optimi. Ar fi ceva extraordinar!

Ah, să nu uit, felicitări pentru 7-0 ăla cu comuniştii! Aveţi însă mare grijă că, dacă nu bateţi Brazilia, în faza următoare daţi ori peste noi şi v-aţi ras!

Te îmbrăţişez.
Cu drag,
Toni Skármeta

**********
Dragă Miguel,

dacă tu îi scrii lui Skármeta scrisori imaginare, eu îţi scriu ţie scrisori imateriale. Din cîte văd, chilianul a luat totul în rîs şi nu crede o iotă din scrisoarea ta. Mai mult, e convins că naţionala aia a lui de doi pesos se califică mai departe şi că va elimina Portugalia în optimi.

E dus cu pluta de piatră a lui Saramago, săracul...

După cum cred că ai aflat deja, la noi plouă cu goluri. De fapt, a fost un fel de Uragan la Cape Town, în meciul cu Coreea de Nord, unde au înscris aproape toţi jucătorii Portugaliei.

Mă bucur nespus că, în sfîrşit, s-au încheiat zilele astea cu cîte trei meciuri în serie. În afară de bere şi televizor, nici eu nu mai ştiu să fac altceva. Nici cinema (n-am mai văzut un film de nu ştiu cînd), nici cafenea, nici snooker ca să mai mă distrez şi eu, nimic!

Cupa asta e ca un drog. Şi aşa este de fiecare dată: patimi şi speranţe năruite.

Dar despre toate astea o să mai vorbim; pînă la finala din 11 iulie mai avem multe de îndurat. Acum te las, că mă grăbesc să mai pun un bilet la pariuri.

Cu mult dor,
António Lobo Antunes

**********

 

Claudiu Bolozan este jurnalist sportiv. De ceva vreme, are și blog. Îl găsiți la vivir para contarla