aseară, după nouă ore petrecute în același spațiu, am stat la culoarea roșie a semaforului un minut, timp în care ne-am prefăcut că nu ne observăm. în mod curios, nu erau mulți oameni pe trecerea de pietoni, dar am reușit să ne facem dispăruți cu succes.
dacă o să-și dea ochii peste cap, nu mă va satisface
pe coridor, fața e străbătută de benzi colorate,
iar lumina din baie, năucitor de albă.
acolo aș vrea să pic lat
chiar dacă o să cad lat și dinții o să clănțăne, eu o să susțin sus și tare, pe viață și pe moarte, că nu am făcut-o pentru bani
știu, știu
nu aud zgomotul alb, nu aud foșnetul copacilor
doar două înregistrări: una dintr-o aulă, una de la radio – mormăind
poruncitor, repetitiv, porno.
(din volumul umilirea animalelor, nominalizat la Premiul Național de Poezie "Mihai Eminescu" - OPERA PRIMA)
