Locomotivele cu aburi
Andrei MANOLESCU„Creatura“ trasă lîngă peron însă, de care nici nu prea aveam curajul să mă apropii, era cît se poate de concretă, chiar ireal de bine conturată în toate detaliile. Transmitea senzația unei forțe
» Citește tot
Oameni și zgărzi
Cătălin PAVELUnele obiecte plăcute la vedere sînt neplăcute la gîndit. Acum doi-trei ani, cineva a adunat cam tot ce se știe despre cele 45 de zgărzi de pus la gîtul sclavilor păstrate din antichitate. Nu-mi vine în minte cum s-ar putea numi în română aceste inele de fier sau plumb; cred că ar merge eventual franțuzismul „carcan“. Rolul lor nu era, ce-i drept, să fie legate de u
» Citește tot
Roma și Constantinopol
Mihaela SIMINABiserica din partea de Vest s-a autointitulat catolică, ceea ce în grecește înseamnă universală, în timp ce Biserica din Est și-a zis ortodoxă, adică dreptcredincioasă. De aici încolo, multe pa
» Citește tot
Fală deșartă și latinitate profundă
Sever VOINESCURare motive de bucurie am cînd privesc în jur. Păcatul meu: devin tot mai mizantrop pe măsură ce îmbătrînesc. De aceea, poate, cînd îmi apare în față un motiv să fiu fericit că aparțin comunității în
» Citește tot
Cum se cîștigă adevăratele alegeri?
Cătălin ŞTEFĂNESCUAdevăratele alegeri se cîștigă atunci cînd te gîndești, măcar o fracțiune de secundă, înainte de a-ți parca mașina ca un nesimțit abisal, încurcîndu-i crunt pe alții. Adevăratele alegeri s
» Citește tot
Maturizarea revoluționarului
Codrin Liviu CUŢITARUColegul meu de la Istoria Culturii, Virgu Zăbavă, a fost dintotdeauna un revoltat ireconciliabil. Încă din studenția noastră – petrecută, parțial, înainte de 1989 –, el se remarcase în postura de rebel. Protesta mereu împotriva vreunui abuz, invoca liberalismul occidental și denunța „pervertirea patriei“. Îl detesta, firește, pe Ceaușescu și nu se ferea să o spună în diverse cercuri. Lumea îl cam evita, dar din rațiuni diferite. Cei mai mulți îl bănuiau informator al Securității și, implicit, agent provocator. Aceștia aduceau argumentul că, în pofida declarațiilor sale belicoase la adresa regimului, lui Virgu nu i se în-tîmpla absolut nimic. Nu fusese nici măcar amenințat vreodată cu exmatricularea, darămite să fie interog
» Citește tot
Mîndru că sînt european?
Tudor IORDĂCHESCUDe multe ori, participarea la vizite oficiale devine, pentru un interpret, o chestiune de rutină. Poţi să însoţeşti miniştri sau prim-miniştri, să te întîlneşti cu comisari europeni sau şefi de stat, regulile sînt cam aceleaşi. Le respecţi şi totul e previzibil, uneori frizînd
» Citește tot
Vi se pare utopic?
Horia CORCHEŞÎn primii mei ani de profesorat s-a întîmplat să am o clasă de a V-a la unul dintre liceele de top ale Clujului. A fost un an foarte solicitant, în același timp un an de formare bună. Ce îmi aduc aminte de la o ședință cu părinții: un părinte care m-a ap
» Citește tot
Tocmeala vieții cu moartea
Eugen ISTODORTot universul meu spitalicesc, spațiul meu de intimitate, ca să spun așa, era la o distanță de o mînă – și așa trebuia să rămînă. Doar așa mă simțeam în siguranță...
» Citește tot
Statul la coadă, sport național?
Radu NAUMÎmi amintesc, deloc vesel, de sloganul din ’89: „În decembrie ne-am luat raţia de libertate“. După 30 de ani, sîntem, practic, tot acolo. Tot la coadă. Acum ne-am luat raţia de democraţie, într-o răbufnire care ar putea fi curînd acoperită, din nou, de lehamite
» Citește tot
Ce urmează?
Andrei MANOLESCUOpoziția are acum un ascendent moral confirmat de electorat și acțiunile ei ar trebui să aibă altă greutate. Dar se pare că autoritatea morală, legitimitatea, onoarea, competența și alte asemenea elemente nemateriale nu-i prea interesează p
» Citește tot
O mie și una de antichități
Cătălin PAVELDrumul emirului musulman, puțin după anul 700, printr-un tărîm plin de vestigii ale lumii grecești și romane (și egiptene, și berbere…) este punctat de întîlniri cu obsedanții idoli, statui clasice, inacceptabile în civilizația aniconică a islamului,
» Citește tot
Cînd e mai bine să rîzi de lume?
Sever VOINESCULa 53 de ani după eșecul primei încercări comice, Verdi era Verdi. Compusese tot ceea ce l-a consacrat ca imens compozitor de operă, era deja o statuie în istoria muzicii și un mit strălucitor pentru Italia. Acum, la apus, cînd nu mai avea ce pierde după ce cîștigase totul – faimă, bani, recunoaștere profesională, respect unanim –, decide că încerce din nou genul comic. Anunțase de două ori că, din motive de vîrstă și putere fizică, se retrage din compoziția de opere și tot de at
» Citește tot
Democrația ca stil de viață
Mihaela SIMINAAl treilea volum al jurnalului lui Ion Rațiu (Reorganizarea exilului. 1963-1968), lansat de curînd la Cluj în cadrul evenimentului Dialogurile Rațiu pentru Democrație, reprezintă un instrument istoric foarte util în această direcție. Ca și volumele anterioare
» Citește tot
La ce bun flâneur-ul în vremuri de jogging?
Vintilă MIHĂILESCUPentru a înțelege menirea și rostul flâneur-ului în viața modernă, să ne aducem aminte că acesta nu trebuie confundat cu dandy-ul. Dacă acesta din urmă se preumblă în spațiul orașului pentru a fi văzut, flâneur-ul o face pentru a vedea; dacă dandy-ul este
» Citește tot