Locuiesc în Bruxelles-ul european de 16 ani. Sînt în permanent contact cu expaţi, funcţionari din instituţiile europene, cu angajaţi din sectorul privat, europeni, români, dar nu numai. Ei sînt în marea lor majoritate cu studii superioare, bine plătiţi, sociabili, deci timpul trece rapid şi plăcut în acest amalgam de profile. Lucrînd în diferite instituţii, în cele mai multe cazuri, europeanul de Bruxelles intră prea puţin în contact cu belgienii, iar aceştia nici nu sînt cei mai buni vorbitori de franceză sau olandeză – viaţa acestora se „personalizează“ în funcţie de specificul activităţii pe care o desfăşoară.

Cum aş putea să descriu mai bine atmosfera capitalei belgiene/europene? Sute de evenimente zilnice – conferinţe, dezbateri, manifestaţii culturale sau de branding naţional (mai mult sau mai puţin prezente în anumite cazuri...).

Un nou sondaj recent, legat de viaţa a mai mult de 9000 de cetăţeni europeni din Bruxelles, prezintă o imagine a acestei comunităţi speciale, încercînd să clarifice dacă „imaginea de expatriat în Bruxelles, care trăieşte pe o insulă elitistă, reflectă de fapt adevărul.“ În final, raportul a ajuns să confirme o mare parte a miturilor apărute pe acest subiect. Aproape 74% dintre expaţii europeni care au răspuns la sondaj consideră – „comunitatea internaţională trăieşte într-o lume proprie şi are puţine contacte cu alţi rezidenţi din Bruxelles.“ „Nu cunosc suficient de mulţi belgieni“ – este o afirmaţie a mai mult de 60% din respondenţi, aceştia simţind că ar trăi într-un „balon“, separat de locuitorii nativi ai oraşului. Procentul ajunge chiar la 80% pentru nou-veniţi, care au trăit în Bruxelles pentru mai puţin de doi ani.

Cercetarea complexă a analizat inclusiv participarea comunităţii de expaţi la evenimentele culturale şi alegerile locale, şi opinia lor cu privire la calitatea serviciilor oferite în capitala belgiană. Bruxelles-ul nu este una dintre capitalele cele mai curate, iar mai mult de jumătate dintre cei chestionaţi nu au fost de acord cu afirmaţia că s-au simţit mai siguri în Bruxelles decît în alte oraşe europene importante, ceea ce confirmă numeroase cazuri de infracţiuni minore şi furt, în unele cartiere ale oraşului.

Pe partea pozitivă, aproape jumătate dintre respondenţi consideră calitatea vieţii, în Bruxelles, „mai bună decît în alte mari oraşe europene“. Locuinţele sînt considerate în general mai ieftine (38%) şi ofertele culturale sînt văzute ca „bogate şi variate“ (78%). Expaţii sînt de acord că asistenţa medicală este „de înaltă calitate“ (60%) şi că Bruxelles-ul este „un oraş gastronomic“ (70%).

Pe termen lung, ancheta a dezvăluit o înclinaţie pentru expaţii UE de a se integra bine în comunitatea locală. Cu cît stau mai mult cu atît mai probabil se pare că expatriaţii vor ieşi din „bula europeană“.
Puţin peste jumătate din respondenţi au declarat că ar dori ca, în cazul administraţiei publice de la Bruxelles, să se vorbească mai mult limba engleză, fiind un handicap pentru cei care nu vorbesc franceza sau olandeza. Apropo de asta, în ultima vreme s-a schimbat şi abordarea francezilor faţă de limbile străine, inclusiv engleza. Aproximativ 80% dintre respondenţii unui recent studiu au declarat că folosesc în principal limba engleză în viaţa lor de zi cu zi, în relaţie cu alţi profesionişti UE de la Bruxelles, subliniind un sentiment crescînd de pragmatism faţă de limbile străine.

Franceza rămîne încă utilizată pe scară largă, la Bruxelles. Michel Soubies însă, un fost funcţionar al Comisiei Europene, care se numără printre cei care au răspuns la sondaj, a declarat că executivul UE ar trebui să lupte împotriva tendinţei de monolingvism pentru a reveni la ceea ce el a descris ca fiind „multilingvism controlat“, cu patru sau cinci limbi.

Cînd expaţii UE aleg să rămînă la Bruxelles pentru mai mult de zece ani, 77% devin proprietari de case, ceea ce reflectă atractivitatea pieţei imobiliare din Bruxelles. Realizatorii sondajului subliniază că toate problemele menţionate reprezintă un fenomen natural, „integrarea este întotdeauna un proces complex, la început“.

Diplomaţi, reprezentanţi ai organizaţiilor nonguvernamentale, ai federaţiilor industriale, consultanţă, media, corporaţii, think thank-uri sînt concentraţi în jurul pieţei Schuman.

...Turişti! Aceştia vin să vadă unul dintre locurile principale de luare a deciziilor comunitare, cu implicaţii majore asupra vieţii fiecărui cetăţean. Chiar dacă nu este Ziua porţilor deschise, Serviciul de vizite al Comisiei va îmbunătăţi cunoştinţele turiştilor despre Uniune. Organizate la Centrul pentru vizitatori situat în apropiere, aceste prezentări au o durată de 90 de minute şi sînt urmate de o sesiune de întrebări şi răspunsuri. Comisia nu este singura instituţie UE care se poate vizita. Consiliul UE oferă conferinţe de informare, iar Parlamentul European găzduieşte vizite individuale sau pentru grupuri organizate, ocazie cu care putem asista la o sesiune plenară sau la un eveniment public, participarea fiind gratuită.

Profitînd de poziţia de capitală a Europei, Bruxelles-ul reuşeşte să promoveze şi valorile proprii. Pe lîngă sediile acestor instituţii, poţi vizita o serie de muzee: Muzeul jucăriilor, Muzeul regal de arte frumoase, Muzeul filmului; pieţe şi parcuri, poţi admira arhitectura, te poţi relaxa într-o cafenea boemă sau pe o terasă, degustînd unul dintre sutele de feluri de bere tradiţională. După o astfel de vizită,
Bruxelles-ul nu va mai părea la fel de sobru. Bruxelles-ul, o capitală a contrastelor, este extrem de animat, mai ales în perioadele de vacanţă cînd, pe străzi, în localuri şi magazine, întîlneşti turişti din toate colţurile lumii. Localurile oferă posibilităţi variate de alegere, din diferite culturi gastronomice, de la fructele de mare specifice întregii ţări, la bucătărie grecească, italiană, chinezească, turcească sau marocană. Muzica străzilor sau a pub-urilor va aminti şi ea că te afli într-un oraş unde poţi regăsi unul dintre cele mai mari mozaicuri culturale.

Belgia şi Bruxelles-ul au ştiut să valorifice avantajul găzduirii instituţiilor europene. Menţionam cum a devenit Bruxelles-ul un pol de organizare a congreselor europene şi internaţionale, dar e mai mult decît atît. S-a dezvoltat un turism de nişă, unde turistul îşi petrece maximum două-trei zile în Bruxelles. Chiar dacă brandul este superevaluat, belgienii cunosc realitatea – nu e prea mult de vizitat pe aici, aici nu e Paris sau Roma, şi nici măcar Atena sau Istanbul. 

Dan Luca este directorul Reţelei Europene EurActiv şi profesor la universităţi din Bucureşti (SNSPA) şi Cluj-Napoca, Bruxelles, Gorizia (Italia).