În străinătate se remarcă prin valoroase studii de cercetare. Burse de merit. Articole publicate în jurnale de prestigiu. Devin şefi de promoţie şi membri ai unor cunoscute societăţi ştiinţifice din lume. Îşi croiesc drum departe de casă, prin sine şi pentru sine, o viaţă mai bună, departe de lipsa de perspectivă din România. Unde abia sînt (re)cunoscuţi. Scoşi din cînd în cînd la înaintare, prin cîte un cadru festiv sau ca subiect electoral. Procentul studenţilor români din străinătate care vor să se întoarcă în România a rămas cel mai scăzut, în comparaţie cu aceeaşi situaţie din ţările Europei de Est.
Prima Gală a Ligii Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) s-a desfăşurat pe 6 ianuarie, în luxosul decor al Hotelului Marriott, promovînd identitatea „paşoptistă“ a tinerilor care studiază în străinătate, la facultăţi de prestigiu. Deşi elogiaţi, văzuţi ca „viitoarea elită“, oameni care pot schimba destinul ţării de baştină, dacă ar reveni cu know-how-ul de acolo, acestora nu le sînt oferite nici în prezent multe pîrghii sau motivaţii reale. Discursurile politicienilor şi ale academicienilor, ONG-iştilor şi reprezentanţilor mediului de afaceri au deplîns la unison lipsa „structurilor“ capabile să-i primească acasă, acuzînd o Românie incapabilă de a-şi „păstra valorile“, o ţară care, din interese meschine sau pură nepăsare, „nu îi vrea înapoi“.Totuşi, „nu sîntem generaţia pierdută“ – a declarat Se-bastian Burduja, preşedintele LSRS. Misiunea Ligii, de la înfiinţarea sa, acum un an, s-a dorit a fi tocmai acel „demers vital“ pentru societatea românească, un „ONG recunoscut oficial şi sprijinit public“, o organizaţie care să reunească miile de studenţi din străinătate, să le ofere căi de acces şi să creeze oportunităţi valabile pentru cei care ar dori să revină în ţară. Într-un an, în cadrul Ligii s-au derulat proiecte în toate cele 20 de ţări în care LSRS are filiale. S-au organizat reuniuni ale studenţilor de pretutindeni şi s-au pus în aplicare programe pentru atragerea lor în instituţiile din România. „Am găsit sprijin enorm în factorii de decizie, de la reprezentanţi ai domeniului privat, mass-media, pînă la instituţiile de stat, Guvern, Ministerul Educaţiei sau Ministerul de Externe.“

Andrei Caramitru, Managing Partner al firmei McKinsey în România, el însuşi fost student în Elveţia, revenit recent în România, a declarat că, deşi a dorit tot timpul petrecut departe de casă să revină, a fost, paradoxal, un lucru foarte greu de realizat, tocmai din cauza lipsei perspectivei de aici. „Vorbim despre o oportunitate care trebuie recîştigată. Vorbim de mii de studenţi, foarte mulţi cu cariere strălucite în afară, care pentru societatea românească sînt invizibili. Mediul privat e încă dominat de expaţi, dar nu pentru că străinii vor să ne colonizeze, ci pentru că nu găsesc destui oameni capabili care să gestioneze marile instituţii. După 20 de ani de la Revoluţie, problema aceasta e încă o realitate.“ În opinia sa, LSRS „e un prim pas pentru a recîştiga acest teritoriu. În mediul privat există o deconectare între nevoile managementului firmelor mari din România şi modul de a atrage absolvenţii marilor facultăţi din lume“.

Vorbind de legătura dintre mediul de afaceri şi aceşti absolvenţi cu patalama, putem vorbi însă şi despre un program al LSRS derulat cu sprijinul Fundaţiei „Dinu Patriciu“, „Job-uri la orizont“. „Parteneriatul pe care îl avem cu LSRS a început anul trecut, cînd două gînduri s-au întîlnit, la momentul cel mai potrivit“ – a declarat Tincuţa Baltag, preşedintele fundaţiei, instituţie care, printre altele, oferă burse tinerilor care doresc să studieze în străinătate. „Facem acest lucru pentru a încuraja tinerii să-şi urmeze studiile la cele mai bune universităţi din lume, dar şi să se întoarcă acasă. Anul trecut bursierii noştri din programul «Orizonturi deschise» ne-au contactat şi ne-au spus: Sîntem obligaţi, ca parte a contractului de finanţare, să ne întoarcem. Dar ce ne aşteaptă acasă? Este România pregătită pentru noi?“Astfel, reala lipsă de perspective pentru un tînăr şcolit, cu abilităţi şi cunoştinţe temeinice a dus la crearea unui proiect ambiţios, „Job-uri la orizont“, derulat împreună cu LSRS. E vorba de o platformă virtuală, un portal de job-uri pentru cei care doresc să revină în ţară, un program care conţine oferte de muncă pentru cei care au studiat în străinătate. „În prezent, în acest proiect avem peste 20 de companii invitate şi sute de studenţi cu CV-uri impresionante.“

Noaptea galei s-a încheiat cu premierea a cinci reprezentanţi ai acestor studenţi, cu CV-uri impresionante. Două menţiuni speciale au fost acordate lui Andrei Anghel (Harvard University) şi Roxanei Radu (Universitatea Centrală Europeană din Budapesta). Marele Premiu a revenit lui Teodor Braşoveanu (Princeton University), Premiul pentru Studentul anului în Europa, lui Andrei Ilie (Oxford University), iar Premiul pentru Studentul Anului în America de Nord a fost acordat Corinei Tarniţă (Harvard University).

„Sînt perfect conştientă de valoarea studenţilor români din străinătate“ – a declarat doctoranda. „Premiul mă onorează, dar trebuie să ştiţi că eu sînt doar una dintre cei foarte mulţi. Îmi pare rău că nu pot promite că mă voi întoarce în România. De cîte ori trimit o lucrare unui jurnal de prestigiu, aş vrea ca sub semnătură să pot scrie «Departamentul de matematică, Universitatea Bucureşti». Dar în acest moment cercetarea pe care o fac eu are nevoie de resurse şi, decît să mă transform dintr-un cercetător cît de cît de succes din State, într-unul frustrat şi demoralizat în România, prefer să rămîn acolo şi să fac cinste României aşa cum pot.“

Aceasta e din păcate situaţia în prezent. Probabil, LSRS va fi una dintre pîrghiile prin care studenţii din afară să fie încurajaţi să revină şi, împreună cu alţi recuperatori de creiere non-guvernamentali, să reuşească ceea ce nu au reuşit guvernanţii noştri, de 20 de ani încoace.