Elogiu lui Epicol*

Publicat în Dilema Veche nr. 847 din 2 - 8 iulie 2020
Elogiu lui Epicol* jpeg

„Cuius Testiculos Habes, Habeas Cardia Et Cerebellum“

Deviza Ex-Chiziției din Omnia, apud Terry Pratchett

Mă declar confuză: nu mai înțeleg nimic. Într-o săptămînă, Parlamentul, această supremă expresie a voinței poporului, votează împotriva introducerii educației sexuale în școli, deranjat de perspectiva de a-i învăța pe pruncii noștri ce și cum cu actul sexual. Au mascat-o oarecum sub numele de „educație sanitară”. Că dacă e cu „sanitar”, ca spirtul, e mai acceptabil, mai educativ, mai pentru copii, așa…

Într-altă săptămînă, imediat după aceea, Parlamentul, aceeași supremă expresie a – de bănuit – aceleiași voințe populare, surghiunește din școli „ideologia de gen”, afirmînd că genul nu poate fi altceva decît „sexul biologic”. Deci, nu numai că e voie cu „sex”, ba e chiar obligatoriu. Cum spuneam, nu mai înțeleg…

Ceea ce înțeleg e că crește ipocrizia pe noi ca mușchiul gros pe pietre. Ne aflăm într-o țară și într-o epocă în care copilele sînt nu numai victime ale abuzurilor sexuale ale unor adulți, dar și înzestrate de judecători cu abilitatea de a consimți – adică ar fi suficient de sexualizate și mature pentru a putea gîndi în termeni de act sexual, încuviințare, consecințe etc. Într-o țară și într-o epocă în care o majoritate a populației consideră că violul poate fi justificat „uneori” – de regulă, atunci cînd femeia „provoacă”, fie și prin îmbrăcăminte. Țară și epocă în care mai-marii politicii (ca să ne păstrăm în domeniu) nu se sfiesc să se uite la pornoșaguri în plenul Parlamentului și să se afișeze cu partenere sau favorite abia ieșite din școlile acelea pe care le dorim temple ale purității, dacă ne încăpățînăm să echivalăm puritatea cu ignoranța.

Dar, mă gîndesc văzînd votul masiv și transpartinic în chestiunea desexualizării nației, dacă e ceva mai mult decît ipocrizie? Atîtea sute de oameni, nu toți proști, nu toți bigoți, au considerat că e mai bine să ne îndepărtăm ochii și mințile de la cunoașterea propriului trup. Dincolo de ideologii, apartenențe partinice, calcule politice și șmenuri personale, oamenii aceștia au ceva în comun. Ei între ei și ei cu noi toți. Am crescut în aceeași cultură a corpului. Una bazată pe păcat, rușine, pe dihotomia dintre gîndul curat și carnea murdară. Una care ne îndeamnă să ne depărtăm de trupul nostru ca de un străin sau ca de un accesoriu. Faceți, rogu-vă, un minim exercițiu de reflecție. Cînd vă gîndiți la voi înșivă, unde vă e „sediul”? Aveți un corp sau sînteți un corp?

Găsim reflexe ale acestei culturi în locurile cele mai neașteptate. În faptul că școlile investesc în perdeluțe (să facem să fie frumos) sau table electronice, nu în WC-uri salubre. (Simt nevoia unei paranteze: eu sînt pentru tablele electroncie și laptop-uri și telefoane mobile în școală. Am fost numită, nu cu simpatie, „tehno-entuziastă”. Cred că poți – teoretic, măcar – face performanță în educație și dacă ai WC-ul în curte. Dar aici nu e vorba de credințele și preferințele mele, ci de prioritățile politicilor publice.) În faptul că, după 30 de ani, vorbim iar de uniformele școlare, pentru că altfel nu putem împiedica (pre)adolescentele să își arate, nerușinate, buricul pe sub tricourile prea scurte. În halucinantele discuții despre cît de lung au voie băieții să poarte părul. În restrîngerea, sub presiunea normei textiliste, a plajelor de nudiști din locuri care odinioară erau adevărate refugii pentru ceea ce frumos numește limba gemană Freikörper Kultur. În nevoia, de rîs dacă nu ar fi de plîns, de a face o campanie de 40 de milioane de euro pentru a învăța un popor să se spele pe mîini. Un popor pentru care „primenirea” e rînduită doar duminicile și la marile sărbători. Atunci cînd te „înfățișezi”. Tu cu tine (cu trupul tău? în trupul tău?) poți trăi oricum.

Și e mai mult și decît cultură. Normele legate de curățenie trupească, de modestie vestimentară, de uniformitate, de virginitate, de numărul de „sexe biologice” acceptabile într-un act sexual sînt, în esență, instrumente de control politic (definind politica drept raporturi de putere, nu drept confruntare de ideologii). Corpul uman continuă să fie un cîmp de bătălie pe care se duce un război cînd mai rece, cînd de-a dreptul fierbinte, pentru supremație. Restricțiile impuse recent educației fac parte dintr-o strategie de „război asimetric”, în care una dintre părți, adulții, încearcă să controleze informațiile celeilalte, copiii, despre cîmpul strategic: propriul trup. Mișcările de rezistență, sabotajele și retragerile în munți vor fi spectaculoase.

* Epicol: în București, în cartierul Uranus, a existat cîndva strada Epicol. Legenda spune că, inițial, ea s-a numit Epicur. Administrația a considerat că numele conține particule neelegante. Colul era, probabil, mai „sanitar”. Strada se numește, în prezent, neaoș, Gheorghieni.

Ioana Avădani este președintele Centrului pentru Jurnalism Independent.

Foto: flickr.com

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.