Opinia publică ostilă din SUA a fost factorul cheie în căderea tranzacţiei prin care exploatarea a şase porturi americane ar fi fost concesionată unei firme arabe. Dar respingerea companiei din Dubai a îngrijorat partenerii de afaceri ai Americii şi suporterii globalizării, care văd în asta un semn că angajamentul Americii faţă de deschiderea economică e în scădere.Şi totuşi, ultimele sondaje le contrazic pesimismul: americanii se declară adepţi ai globalizării, ca întotdeauna de altfel. Dar, după atacurile teroriste din septembrie 2001, angajamentul SUA faţă de deschidere şi globalizare trebuie redefinit astfel încît să includă şi interesul oamenilor pentru "bunuri" speciale, precum siguranţa, în completarea unor bunuri mai convenţionale, ca automobilele şi televizoarele. Altfel, angajamentul în sine îşi pierde din relevanţă.Blocarea tranzacţiei cu firma din Dubai sau impunerea de restricţii pentru muncitorii străini din cauza fricii de terorişti nu constituie protecţionism în sensul curent: interese private care subminează binele public, de pildă atunci cînd fermierii impun preţuri mai mari deoarece importurile sînt restricţionate.Îngrijorările privind securitatea naţională nu trebuie tratate în glumă. O naţiune are de cîştigat de pe urma unei economii deschise, dar are şi un interes vital în protejarea cetăţenilor. Echilibrul între cele două obiective - care uneori pot fi în conflict - este cheia unei politici de succes.Preşedintele George W. Bush, spre exemplu, caută un asemenea punct de echilibru în problema imigranţilor, propunînd unele restricţii, dar păstrînd permisele de muncă pentru străini. Propunerea sa - care se situează la mijloc între punctele extreme: construirea unui zid la graniţa americano-mexicană şi menţinerea unei graniţe deschise - reprezintă abordarea corectă, de vreme ce teroriştii s-ar putea lesne deghiza în muncitori străini. În mod normal, cu cît ameninţarea teroristă este mai mare, cu atît mai restrictivă ar trebui să fie politica.La nivel mondial, se aşteaptă descreşterea numărului muncitorilor străini ca urmare a unor controale mai restrictive la graniţe. Această scădere va fi compensată de o creştere a outsourcing -ului (mutarea unei părţi diN activitatea firmelor în ţări mai ieftine). Ca şi emigraţia muncitorilor, outsourcing-ul este o modalitate de a importa forţă de muncă, doar că muncitorii rămîn la ei acasă. Fie un anumit serviciu e efectuat din afară - telemarketingul, spre exemplu - fie întreaga producţie e trimisă afară şi bunul finit importat ulterior (în Europa, tot mai multă activitate industrială se mută de la Vest spre Est). Deci, în comparaţie cu primirea de muncitori, outsourcing-ul este o modalitate mai atractivă de a importa forţă de muncă, în condiţiile în care globalizarea e infectată de terorism.Importurile libere sînt esenţiale în acest context. Ele sînt imune, nu pot fi folosite de terorişti. Tarifele restrictive şi cotele limitative asupra importurilor de bunuri cresc cererea pentru muncitori străini, deci în ultimă instanţă ele îi pot ajuta pe terorişti. Ameninţarea teroristă va face ca în viitoarea economie globală să fie mai multe schimburi comerciale şi mai puţini muncitori străini.În acest sens, importurile de servicii sînt similare muncitorilor străini, adică şi ele comportă un risc terorist. Proiectul de tranzacţie cu Dubai Ports World este un exemplu. Transferarea informaţiei strategice despre porturi în mîini străine şi, poate, neprietenoase ar fi ridicat riscuri de securitate naţională. În cazul în care respectiva companie ar fi fost folosită pentru operaţiuni teroriste, nici măcar Paza de Coastă a SUA nu şi-ar fi putut da seama.Susţinătorii globalizării nu ar trebui să fie puşi în dificultate de dorinţa cetăţenilor americani de a se simţi în siguranţă. "Nu"-ul american adresat lui Bush în ce priveşte tranzacţia portuară nu a reflectat genul de protecţionism cu care eram obişnuiţi pînă acum. Interesul public s-a manifestat în acest caz într-un mod mai extins şi mai bine definit. Acest fel de a gîndi este opusul protecţionismului.