Hong Kong – momentul adevărului

Publicat în Dilema Veche nr. 846 din 25 iunie - 1 iulie 2020
Hong Kong – momentul adevărului jpeg

Declarația comună chino-britanică din 1984, care garanta continuarea sistemului capitalist și a libertăților fundamentale în Hong Kong pentru o perioadă de 50 de ani după revenirea, în 1997, a orașului sub suveranitatea Chinei, a avut întotdeauna un aer iluzoriu. Această Declarație a fost posibilă datorită inspiratei formule „o țară, două sisteme” a liderului chinez Deng Xiaoping, care i-a permis Marii Britanii să se retragă cu eleganță dintr-o poziție colonială pe care nu o mai putea menține.

Iluzia a fost credința că un al doilea sistem, bazat pe libertate economică și pe statul de drept, ar putea fi menținut timp de 50 de ani, în interiorul unei dictaturi comuniste. Învestirea Declarației comune cu titlul de tratat internațional sub auspiciile Națiunilor Unite nu a avut nici o semnificație, deoarece nici Anglia și nici alte puteri nu ar fi pornit un război pentru a o apăra.

Ceea ce, aparent, dădea substanță acestei iluzii era credința că păstrarea unui mod de viață capitalist în Hong Kong ar fi și în interesul Chinei, mai ales în contextul în care țara  adoptase deja, sub îndrumarea lui Deng, economia de piață. O altă speranță difuză era aceea că, treptat, capitalismul chinez va duce la un grad mai ridicat de democrație, astfel încît cele două sisteme să conveargă la un moment dat.

p16 semnarea declaratiei comune jpg jpeg

Dar lucrurile au luat o altă întorsătură. Propriul miracol economic al Chinei a făcut ca Hong Kong să conteze mai puțin pentru ea, din punct de vedere economic, iar înăbușirea violentă, de către Deng, a protestelor din Piața Tiananmen în 1989 a spulberat orice speranță în sfîrșitul iminent al guvernării comuniste.

Criza actuală din Hong Kong a pornit de la implementarea Legii Fundamentale din 1990, o Constituție menită să pună în vigoare Declarația comună. Articolul 23 al Legii Fundamentale stipulează că Regiunea Administrativă Specială Hong Kong (RASHK) „va implementa legi în regie proprie pentru a interzice orice act de trădare, separare, revoltă și subversiune împotriva Guvernului Popular Central”. De asemenea, RASHK „va interzice organizațiilor sau formațiunilor politice străine să întreprindă activități politice în Regiune” și „va interzice organizațiilor sau formațiunilor politice ale Regiunii să stabilească legături cu organizații sau formațiuni politice străine”.

Articolul 23 a fost elaborat pentru a stabili limitele autonomiei Hong Kong și pentru a asigura controlul în continuare al Chinei în domeniile securității, apărării și politicii externe. Tentativele britanice de dinainte de 1997 de a limita sfera de aplicabilitate a Articolului la acte specifice de violență – și nu la domeniul politicii și al exprimării opiniilor – au fost blocate prin vetoul Chinei. Iar încercările guvernului din Hong Kong de a implementa Articolul 23 după predarea din 1997 au eșuat în fața protestelor populare.

În opinia Chinei, RASHK îi lipseau instrumentele de combatere a „subversiunii”. Dar cei mai mulți cetățeni ai Hong Kong-ului au văzut în Articolul 23 o amenințare la adresa propriului viitor.

China a avut șansa să acționeze atunci cînd protestele vaste de stradă au izbucnit în Hong Kong, în iunie 2019, în urma unei tentative stupide din punct de vedere politic a lui Carrie Lam, șefa executivului din Hong Kong, de a impune un proiect de lege chinez care să permită extrădarea celor judecați. Chiar dacă scopul principal al Chinei era să pedepsească și să descurajeze infracțiunile economice de pe continent, demonstranții s-au temut – nu fără motiv – că legea propusă i-ar expune pe cetățenii Hong Kong-ului unor definiții continentale ale infracțiunii și sistemului judiciar iliberal al Chinei. Proiectul de lege a fost retras în cele din urmă, dar abia după ce mai multe luni de dezordine civilă au paralizat o bună parte a Hong Kong-ului.

Acum, cînd restul lumii e acaparat de COVID-19, președintele chinez Xi Jinping a ridicat miza și a cerut implementarea imediată a legii de securitate care lipsea. Pe 28 mai, Congresul Național al Poporului Chinez a cerut ca Articolul 23, plus o serie de măsuri suplimentare care să le permită forțelor de securitate chineze să opereze în Hong Kong, să fie implementate printr-un proces special, conform Anexei III a Legii Fundamentale, care permite executivului din Hong Kong să eludeze aprobarea legislativă și judiciară locală.

Poziția legală a Chinei nu cu totul neîntemeiată: autonomia garantată pentru Hong Kong nu a inclus niciodată securitatea națională. Miezul problemei e că noua lege de securitate contravine nu atît literei, cît spiritului Declarației comune, prin faptul că dinamica politică a celor „două sisteme” a început să diveargă în profunzime.

Dictaturile se simt întotdeauna mai puțin legitime ca societățile libere și, de aceea, vor pretinde întotdeauna mai multă „securitate” decît ar considera o societate liberă ca fiind adecvat. Convingerea că Declarația comună va proteja Hong Kong-ul de acest moment al adevărului s-a dovedit acum că a fost o ficțiune.

Criza din Hong Kong va continua să alimenteze dorința Occidentului, mai ales a SUA, de a impune Chinei sancțiuni economice, ca parte a unui efort mai vast de a încetini creșterea țării. Impunerea în Hong Kong a unei legi de securitate va amplifica mișcarea de independență din Taiwan și ar putea chiar duce la o garantare militară din partea SUA a independenței insulei, cu consecințe geopolitice incalculabile.

Dar nimic din toate acestea nu va descuraja China, care a așteptat 23 de ani pentru ca legea „ei” de securitate să triumfe în Hong Kong; e puțin probabil ca ea să dea înapoi tocmai acum. Astfel, cetățenii Hong Kong-ului se vor confrunta cu propriul moment al adevărului: să îngenuncheze sau să plece.

p16 hong kong jpg jpeg

S-ar putea însă ca Marea Britanie să le ofere o cale de scăpare. Ministrul de Externe britanic Dominic Raab a declarat pe 28 mai că, dacă China nu renunță la noua ei lege de securitate, guvernul le va oferi britanicilor (de peste hotare) posesori de pașapoarte din Hong Kong o cale de a obține cetățenia, permițîndu-le să studieze sau să muncească în Anglia fără viză timp de 12 luni, față de 6 luni cît li se permite acum. Circa 300.000 de rezidenți din Hong Kong au un astfel de pașaport „moștenire” și aproximativ alte 2,9 milioane de cetățeni născuți înainte de 1997 au dreptul să solicite un astfel de pașaport.

Această cvasi-promisiune de azil politic încîntă auzul unor grupuri de profesioniști din Hong Kong, care promovează ideea unei emigrații colective spre noi „orașe charter” situate în țări mai libere. E o viziune care însuflețește, iar Anglia ar fi gazda naturală, chiar dacă nu unică, a acestor emigranți. Dar ar permite oare China un astfel de exod în masă – și vor considera țările-gazdă binevenită întemeierea unui nou Hong Kong în interiorul propriilor granițe?

Marea Britanie poartă o responsabilitate deosebită în acest context. În Hong Kong, britanicii au implantat o cultură unică a spiritului antreprenorial și a libertății, pe pămînt chinez. Pe măsură ce logica „o țară, două sisteme” își urmează cursul, transplantarea orașului în alte locuri ar putea fi cea mai bună cale de a menține în viață această cultură.

Robert Skidelsky este membru al Camerei Lorzilor a Marii Britanii şi profesor emerit de Economie politică la Universitatea Warwick.

Copyright: Project Syndicate, 2020

traducere de Matei PLEŞU

Foto (sus): Carrie Lam

1012 21 poza jpg
Despre război și aceiași demoni
O istorie a ororilor în 100 de episoade, Editura Humanitas, 2015.
p 22 WC jpg
Copilul călare pe porc
Tăiatul porcului era evenimentul central al perioadei.
p 20 Catedrala Sfinta Sofia din Kiev WC jpg
Elemente religioase în conflictul ruso-ucrainean
Statul finanțează activitățile Bisericii, iar Biserica conferă legitimitate statului.
Anticiclonul rusesc nu cedează jpeg
Anticiclonul rusesc nu cedează
Rusia de azi este închisă pentru noi: nu știm despre filmele lor, cultura lor nu o difuzăm și nu o vrem, limba rusă nu ne place, iar politica Rusiei se rezumă la persoana lui Putin și nici asta nu prea ne interesează.
„Ucraina e pierdută pentru Rusia” – interviu cu Anatol ȚĂRANU, fost ambasador al Republicii Moldova în Rusia jpeg
„Ucraina e pierdută pentru Rusia” – interviu cu Anatol ȚĂRANU, fost ambasador al Republicii Moldova în Rusia
„Gafele comunității occidentale în raport cu regimul lui Putin au contribuit la ceea ce se întîmplă astăzi.”
Ce îl mobilizează pe Putin? – interviu cu Adam MICHNIK jpeg
Ce îl mobilizează pe Putin? – interviu cu Adam MICHNIK
„Putin a avut un anumit obiectiv atunci cînd a început să mobilizeze trupele, dar s-a lovit de ceva neprevăzut.”
Jocurile privirii jpeg
Jocurile privirii
Prinși în vîrtejul aceleiași lumi, Eminescu și Caragiale nu sînt, de fapt, în disjuncție, ci într-o continuitate aproape magică.
Catedrala Mîntuirii Neamului – sau pragul civilizațional dincolo de care trebuie să pășim jpeg
Catedrala Mîntuirii Neamului – sau pragul civilizațional dincolo de care trebuie să pășim
În poziția pe care o avem cei mai mulți dintre noi în fața dezbaterii privind construcția Catedralei Mîntuirii Neamului, există multă trăire tipic românească.
Istoria uitată a Buștenariului jpeg
Istoria uitată a Buștenariului
Descoperirea zăcămintelor de aur negru avea să schimbe complet așezarea molcomă și uitată de timp, ducînd la un adevărat boom demografic și industrial.
Iran: de la trei genuri la unul jpeg
Iran: de la trei genuri la unul
Vechii perși recunoșteau trei genuri, sau cel puțin o veche civilizatie de acum 3.000 de ani descoperită la Hasanlu în nord-vestul Iranului.
China, în căutarea legitimității jpeg
China, în căutarea legitimității
Democrația liberală se confruntă cu o criză de legitimitate – sau, cel puțin, așa ni se spune. Oamenii nu mai au încredere în guvernarea elitelor liberale și tot mai multă lume crede că oferta actuală de democrație este o păcăleală.
Pînă la Praga şi înapoi jpeg
Pînă la Praga şi înapoi
Am trăit multă vreme temerea că voi ajunge într-o situaţie fără ieşire atunci cînd, nevoit să fac pe ghidul turistic prin Bucureşti, nu prea voi avea ce să le arăt oaspeţilor. Străzile congestionate? Clădirile-monument neîngrijite? Casa Poporului?! Mănăstirile asaltate de cerşetori?
America se întoarce în Irak jpeg
America se întoarce în Irak
Decizia preşedintele Barack Obama de a spori numărul trupelor terestre americane din Irak şi de a le plasa în provincia Anbar, preponderent sunnită, a stîrnit numeroase discuţii aprinse. În Statele Unite, dezbaterea publică a pus pe tapet experienţa Vietnamului, unde desfăşurarea tot mai masivă de acţiuni militare a dus la o împotmolire gravă.
Urmările declinului Rusiei png
Urmările declinului Rusiei
Pe măsură ce Europa dezbate dacă să îşi menţină sau nu sancţiunile contra Rusiei, politica de agresiune împotriva Ucrainei pe care o duce Kremlinul continuă, fără nici un fel de dezbatere. Deşi Rusia este într-un declin evident, ea reprezintă încă un real pericol pentru stabilitatea internaţională din Europa şi nu numai.
Jocul de a frica jpeg
Jocul de-a frica
Nimic nu documentează mai persuasiv şi agasant cît de alăturea cu drumul e, în faţa provocărilor globale, mare parte din stînga occidentală decît reacţiile disproporţionate iscate de victoria electorală a premierului israelian Beniamin Netanyahu.
Melancolia lui Fawad – poveste afgană jpeg
Melancolia lui Fawad – poveste afgană
Văzut din Occident, Afganistanul e un fund de rîpă în care cîţiva smintiţi dau de lucru NATO. Presa occidentală e responsabilă de imaginea foarte precară a Afganistanului – cînd se vorbeşte, e mereu despre atacuri, explozii, militari morţi cu onoare la datorie (întotdeauna ai noştri, nu ai lor) şi eşecuri colosale.
Pînă unde putem lupta cu statul islamic jpeg
Pînă unde putem lupta cu statul islamic
Există o îndelungată şi controversată istorie a extinselor intervenţii militare străine în Orientul Mijlociu şi este de sperat ca decizia preşedintelui SUA, Barack Obama, de a purta război contra statului islamic nu va demonstra altceva. Nici un alt grup terorist nu merită mai mult să fie distrus decît aceşti jihadişti ucigaşi şi prădători.
Taksim şi iluzia modelelor jpeg
Taksim şi iluzia modelelor
Da, poliţia a evacuat piaţa Taksim din Istanbul, la ora la care scriu. Da, şi în Ankara, protestatarii au fost îndepărtaţi, la fel în Izmir. Da, de fiecare dată cînd protestatarii se adună pe străzi, poliţia intervine rapid. Însă premierul Erdogan şi AKP sînt cei care au pierdut.
Slăbiciunile Chinei   argument monetar jpeg
Slăbiciunile Chinei - argument monetar
Cînd discut despre China, de regulă, impun un exerciţiu socratic. Simulez că sînt de acord cu măreţia statului chinez, după care îmi întreb interlocutorul dacă ştie care este moneda sa. Cu toţii sînt de acord şi explică pe larg cum chinezii îi vor depăşi pe americani, dar puţini sînt capabili să spună numele monedei chinezeşti.
Alegerile lui Mohamed Morsi jpeg
Alegerile lui Mohamed Morsi
Noul preşedinte al Egiptului, Mohamed Morsi, provine din rîndul organizaţiei Fraţilor Musulmani – acest simplu enunţ a speriat o mare parte a opiniei publice în străinătate şi pe egiptenii cu orientări seculariste.
Securitate, diplomaţia comerţului şi iar securitate jpeg
Securitate, diplomaţia comerţului şi iar securitate
Un nou jucător de anvergură s-a aşezat la masă în Orientul Mijlociu. Turcia politicii externe concentrate aproape exclusiv pe securitate, pe linia „zero probleme cu vecinii“ şi pe rolul NATO, în strînsă legătură cu alianţa uneori tensionată cu Statele Unite, şi-a modificat aproape radical strategia.
Retrofuturism: un exemplu standard jpeg
Retrofuturism: un exemplu standard
Vă propun o poveste cu spaţii sacre, din India. Arhitectul Sameep Padera are, pentru weekendurile cînd iese din Mumbai, o fermă modestă la Wadeshwar, un sat de hinduşi la 70 km de metropola uriaşă. Probabil e o casă la ţară cu oleacă de curte. De cum s-a aşezat în sat, preoţii locului au venit să ceară donaţii pentru un templu dedicat lui Shiva.
„Trezirea arabă“ în confuzia postrevoluționară jpeg
„Trezirea arabă“ în confuzia postrevoluționară
Primăvara arabă – sau „trezirea arabă“, cum a mai fost numit` – a declanșat un entuziasm cu accente de delir uneori, exact așa cum s-a întîmplat cu revoltele de stradă din 2009 în Iran. Acum i-a luat locul o dezamăgire pe măsură, însoțită de discursuri despre democrație, golite de fond.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Centrul şi estul Europei - o regiune complicată -
A şasea ediţie a forumului jurnaliştilor din Europa Centrală şi de Est, desfăşurată la Varşovia sub auspiciile organizaţiei Iniţiativa Central-Europeană, a scos la iveală problemele comune şi difer...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.