Cu ochii-n 3,14

NIMENI NU SPUNE DESPRE FLORILE DE HÎRTIE CĂ SÎNT O INVENŢIE A UNUI PERSONAJ CU FEREASTRA DESCHISĂ* Senzaţional şi indescriptibilissim! Horror XXL în secolul XXI! Supercanibalistic: un tată şi-a HALIT fiica!!! Amănunte despre un caz unic de canibalism filial în suplimentul TV al ziarului Libertatea de vineri, 29 iulie 2005, sub titlul "Andra este stăpînă pe frigider": "Pînă acum nimeni nu s-a plîns în faţa ciorbelor pe care le face solista, mîncată (!!! - n.m.) sub asediul tatălui ei, care ameninţă întotdeauna cu o pălincă de Cîmpia Turzii, de unde este originară familia solistei". (D. S.)* Se tot spune despre Muscel că e o zonă turistică mai autentică decît Valea Prahovei, mai mistică decît nordul Moldovei, mai de viitor decît Maramureşul. Cînd se spun toate astea, în aparteuri localiste, nu se ia în considerare absolut deloc faptul că îţi faci praf maşina pe aşa-zisele drumuri de dincoace şi dincolo de Cîmpulung, că nu poţi să bei o cafea cumsecade decît la o terasă dedicată copiilor (evanghelistă, baptistă sau ce-o fi) din centrul oraşului şi că mîncarea e făcută şi servită ca pentru oamenii pe care i-ai tocmit la coasă: să tacă şi să înghită. (S. S.)* Cum intri din Crîngaşi pe Bulevardul Constructorilor, partea stîngă. Patriotic, în toate cele trei culori naţionale, prins în florile de hîrtie ale unei foarte ieftine coroane mortuare, stă, ca firmă de florărie, un absolut imposibil de evitat Memento Mori. Ceva mai încolo, la intersecţia Constructorilor cu Giuleşti, pe o clădire veche şi dărăpănată, cu litere mari, negre şi tremurate, stă scris "Moarte calicului". (S. G.)* Aflu dintr-o emisiune a Danei Deac că la Asociaţia Alcoolicilor Anonimi, în scop terapeutic, fiecare are dreptul să vorbească fără a fi întrerupt. Aşa e şi la Parlament. Nu numai la cel din România. "Prezervativele sînt o invenţie a Mzungus (albilor) şi trebuie interzise. De altfel, ele sînt şi dificil de pus", a declarat într-o dezbatere a Parlamentului kenyan prim-ministrul Ramadhan Kajembe, folosind experienţa personală într-o dezbatere publică. Nu poate fi invocat scopul terapeutic: Kenya e serios lovită de SIDA. (M. B.)* S-a validat, după studierea unei video-înregistrări, golul înscris în urmă cu cinci ani de brazilianul Luizao într-un meci pentru Copa Libertadores; astfel, omul s-a plasat pe locul al şaselea în clasamentul golgeterilor din această competiţie. Sînt, aşadar, cazuri în care - precum visa un personaj al lui Mazilu - învinge nu numai dreptatea, ci triumfă şi adevărul. (R. C.)* De cîteva luni bune, ditamai viloiul de lîngă mine e-n şantier. Nu ştiu cine se mută acolo (ultima oară a fost reşedinţa ambasadorului Macedoniei, înainte - al Mauritaniei), dar, după cît de meticulos se munceşte, nu-i exclus să-mi devină vecină Casa Poporului 2. Partea nasoală e că se bocăne & se troncăne din zori pînă-n seară; partea nostimă e că auzi ce vorbesc muncitorii. Unul, mai alaltăieri, cocoţat pe pervazul ferestrei şi dînd cu pensula pe jaluzele, i-a făcut altuia (şi mie!) capul calendar cu cîte-n lună, în stele şi-n bidinele: cum, înainte să se-apuce de vopsit jaluzele, a fost chelner & a lucrat şi-ntr-un Internet Cafe (ca ce?! - îmi venea să-i strig), cum e cu economia mondială (condusă, se ştie, de o "Ocultă"), care-i treaba cu politica (tot aşa) şi, pe cale de consecinţă, omu' nostru a ajuns la Moise, Biblie & Egipt - de unde venea primul... Şi, atenţie, asta era înainte de atentatele din Ţara Faraonilor! Astăzi, mîine & zilele următoare voi sta iarăşi pe colacul de la closet, cu fereastra deschisă, ascultînd continuarea poveŞtirilor adevăruite. (a. l. ş.)ORICE S-AR SPUNE, COPILUL VREMURILOR CAUTĂ UMBRĂ PE SCĂRI TRANSPARENTE* Salut fraza scurtă şi fulgerătoare, fie ea pusă şi în paranteză, dintr-un articol admirabil despre Raymond Aron, semnat de Aurelian Crăiuţu în 22 (nr. 803): "Sartre rămîne, orice s-ar spune, un mare scriitor". Orice s-ar spune, e singura vorbă luminoasă în greaţa generală cu care a fost comentat în publicistica noastră centenarul naşterii acelui (ca să zic aşa, ca la cafenea) "împuţit de stînga", înfierat la noi cu logica unui proletcultism de dreapta, căci există şi aşa ceva. (R. C.)* Prinţul Albert de Monaco a recunoscut copilul secret făcut cu o negresă, dar a spus că nu-i va urma la tron. Ce păcat! Ia să ne gîndim puţin: după aventuri, căsătoriri & divorţuri seriale, ce mai lipsea Principatului? Această neaşteptată tuşă de exotism - micul "Othello de Monaco" întîlnindu-se cu Desdemona (& batista ei) în sala "black Jago" a Cazinoului din Monte Carlo... (a. l. ş.)* Meniurile restaurantelor continuă să dovedească schimbările vremurilor. De pildă, din cele ale restaurantelor care se respectă au început să lipsească cartofii prăjiţi, fiind tot mai des înlocuiţi cu ciuperci, legume gratinate sau alt fel de cartofi (ţărăneşti, natur). Ca să nu mai vorbim de cîrnaţi, fasole, tocăniţe, prăjituri (cu mici excepţii, gen tiramisu) şi, evident, pîine, care ţi se aduce doar la cerere. Să însemne toate astea un pas spre civilizarea măcar a stomacului? (Gurile mai rele vor alege varianta cealaltă, cu pierderea tradiţiilor culinare.) (I. P.)* Am văzut în week-end-ul trecut o mulţime de non-ştiri de la mare, pe mai multe televiziuni: că tinerii se duc în discotecă noaptea (fantastic!), că la delfinariu sînt spectacole (nemaipomenit!), că unii se plimbă cu motoretele alea de apă (nemaiauzit!), că toţi ăştia se feresc ziua, în amiaza mare, de soare, caută umbră şi mănîncă îngheţată (asta a fost dată "pe surse") şi că unora le e atît de cald că se lipsesc de sutien (asta a fost cu camera ascunsă). Eu am o teorie: cînd se apropie week-end-ul, oamenii din televiziuni aranjează cu şeful să stea şi ei vreo două zile la mare, pe banii postului. În cinci minute filmezi un reportaj de-ăsta şi în rest te bronzezi pe altarul profesiunii. Dar, ca să îmi verific teoria, o să mă duc cîteva zile pe banii Dilemei vechi la mare. Merge, şefu'? (C. G.)* Sînt un tip politicos: ofer doamnelor locul în autobuz, ajut mămicile să urce căruciorul pe scări, las fetele să păşească înaintea mea pe scările rulante, ţin uşa la supermarket să iasă gospodinele cu sacoşele pline... Dar un singur Mulţumesc feminin la 4-5 astfel de acte de politeţe masculină mi se pare, totuşi, dezamăgitor! (M. C.)* La doar cîteva zile după atentatele de la 21 iulie, la Londra au apărut rucsacuri transparente şi tricouri pe care scrie Don't shoot, I am not Brazilian! (Nu trageţi, nu sînt brazilian!). (A. M.)TOT NAVIGÎND PE ZIDURILE ZILEI, REALITATEA ATINGE ADJECTIVUL* Peste ce credeţi că am dat, tot navigînd, pe www. cafepress.com/rightwingstuff? Peste o poză, iar sub poză următorul text: "Beautiful, sophisticated, intelligent (speaking excellent English) and eager to meet you... The women of Romania are beyond compare... and you can meet them now!". V-aţi prins că era un link către un site "matrimonial"... Ah, uitasem: în poză era Andreea Marin! (M. V.)* Vă mai amintiţi apostolatul în graffiti, de anul trecut, de pe zidurile Bucureştiului: "Isus vine!"? Ei bine, iată şi replica, sub forma unui imprimeu pe un tricou: "Isus vine! Fă-te că lucrezi!". (M. C.)* Cînd citesc, întîmplător şi - recunosc - dintr-un soi de masochism intelectual, tabletele lui Coelho din Evenimentul zilei, pseudoanecdotele alea moral-filozofice culese din cărţile populare şi de prin broşurile cu zicători din înţelepciunea milenară orientală şi rescrise apoi fără nici un talent, mă gîndesc la ironia situaţiei: un scriitor brazilian mediocru, fost agent publicitar, "predicînd" pe bani grei, în Balcani, pildele învăţăceilor asiatici de dinainte de Christos. (M. C.)* În afara faptului că i s-a spus că "bîntuie" sau că este, pe rînd, "ucigaşă", apoi "criminal în serie", căldura lui Cuptor a şi fost prinsă în flagrant de către Realitatea TV. Sîmbătă, 30 iulie, căldura a lovit, în direct, în plin centrul Capitalei (fără milă, fără a se sinchisi nici de reporterii aflaţi la faţa locului, nici de publicul numeros de pe lîngă ea), un calup de gheaţă. Execuţia publică, moartea şi chinurile bietului calup au fost mediatizate prin transmisii în direct de la faţa locului. (S. G.)* Într-un magazin, o vînzătoare a scris mare, foarte mare, lîngă multitudinea de jucării de pluş pe care le comercializa: "Nu atingeţi! LE MURDĂRIŢI"! Această expresie mi se pare la fel de aiurită precum deja faimoasa "Atingeţi cu ochii, nu cu mîna!". Păi, noi ne-am spălat dimineaţă pe mînuţe şi pe dinţişori, tanti! (R. P.)* În Ziua de miercuri, 27 iulie, într-un interviu, ca de obicei, foarte consistent, Iolanda Malamen îl întreabă pe Alexandru Paleologu: "Cum vi se pare viaţa politică de azi?". Şi urmează una din acele comparaţii ale adjectivului a cărei artă, în afară de dînsul, nu o mai ştiu la noi decît unul, poate doi hărăziţi: "Cumplit de ridicolă, imens de ridicolă, formidabil de ridicolă"... (R. C.)