Piaţa Obor moare şi se predă

Publicat în Dilema Veche nr. 283 din 17 Iul 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mănînc mici şi beau bere într-una dintre cele două terase rămase neatinse din ceea ce a fost altădată Piaţa Obor. Fum, căldura unui acoperiş de tablă, arome amoniacale de sudoare omenească şi încă ceva greu de definit, acel "miros de piaţă românească" de care pomenea antropologul francez Claude Karnoouh la începutul cărţii sale, Românii, tipologie şi mentalităţi. Un ţigan tînăr îmi cere să ia loc la masa mea. Pare a fi un om mulţumit. Mustăţile de la ceapa verde ies rîzînd din sacoşele uzate de plastic pe care le poartă. Intrăm repede în vorbă " deh, cîrciuma de Obor dezleagă limba şi şterge bariera socială. Lucrează pe un şantier din apropiere. "Am dat o fuguţă pînă la Obor să fac piaţa la copii" " îmi spune, tihnit de berea recea din halbă. De masa noastră se apropie un vînzător ambulant de şosete de plastic. "Şase la zece lei, şase la zece lei" " strigă acesta cu glas puternic, dînd ocol meselor din plastic cîndva alb. Şosetele de plastic ieftin cu un desen viperin se iţesc din buzunarele omului, din mîneci, din sacul de pînză ieftină pe care-l poartă pe umăr. Un om-şosetă. Începe negocierea. Cumpărătorul fumează fără tulburare şi soarbe liniştiti din bere. Omul-şosetă simte că, de data aceasta, va vinde ceva. Şapte la zece lei. Opt la zece lei! Nouă la zece lei! Zece la zece lei! Vocea are un crescendo insuportabil, marketing de Obor, bătălie de priviri între cei doi ca în westernurile spaghetti ale lui Sergio Leone. Cînd simte că nimic nu se mai poate întîmpla, constructorul meu trage cu gesturi molcome un bilet obosit de 10 lei dintr-un portmoneu de piele neagră, albit pe margini de atîta purtat, şi-l întinde nonşalant vînzătorului de şosete. "Iau una pe zi la şantier, apoi le arunc." Aruncă şi mucul de ţigară şi pleacă, sub privirile rele ale comerciantului ambulant, care simte că a făcut o "afacere" păguboasă doar de dragul artei comerţului. Talciocul muribund Dincolo de gardul de tablă, resturile falnicului talcioc din Obor. Obiectele sînt atît de puţine şi de sărace încît par sustrase din recuzita unui film despre mizerabila viaţă din favelele braziliene. Trei roţi de plastic, provenind de la faimoasele basculante-jucărie, lansate în perioada construcţiei canalului Dunăre-Marea Neagră. Două dintre roţi sînt încă legate de tija unui ax, ultima zace sorfană. Nu văd la ce ar putea fi folosite: poate ca obiect de inventar într-un improbabil muzeu al cotidianului comunist. Nelipsitul peşte de sticlă, exemplarul expus avea coada spartă. Şi nimic nu poate fi mai trist decît un peşte de sticlă, cu coada spartă, poate doar bradul de Crăciun cu vîrful rupt din filmele lui Porumboiu. K7 video cu CC Catch, cu părul vîlvoi şi braţele în şoldurile sale generoase, icoană a anilor ’80, eşuată recent pe platourile televiziunii româneşti ca un delfin bătrîn pe plaja plină de gunoaie de la Eforie. Un mănuchi de pixuri cu pasta uscată, obiecte absurde şi inutile, toate purtînd însă însemnele unor prestigioase firme de medicamente. Romanul Tînăra Gardă al lui Alexandru Fadeev, 30 de lei. Cred că era cel mai scump obiect din talcioc. Memoria nu are preţ. Plus multe cărţi poliţiste, pline de căpitani cu nume drepte şi curate ca şi onoarea miliţenilor comunişti. Contemplu trist această lume şi mai tristă. Muribundul talcioc moare însă pe picioare, demn, fără a cere milă de la nimeni. Carnea sau cîrnaţii Plec şi intru în hala monument de arhitectură. Umbra unui arhitect ca Horia Creangă pluteşte în aer... Mint, nimic nu mai pluteşte în aer, zidurile se prăbuşesc, vechile mozaicuri stau să cadă, pardoseala alunecă. Dar locul în sine are un farmec al său, inefabil. De exemplu, hala de carne, paradisul şi infernul adunate sub acelaşi acoperiş. Pensionari săraci, purtînd sub braţ sacoşe dezumflate, confecţionate din pînza gri cu imprimeuri, la fel de rezistente ca şi nostalgia comunismului. Pipăie febril oasele descărnate de porc şi vită, vizitate de muşte. "Oase supă " 3,5 lei kg" " stă scris pe cartoane grosier tăiate, pătate de sînge închegat. Minunate pastrame de berbec, atent stivuite, îşi aşteaptă cumpărătorii. Vrăbioare, cotlete, piept de viţel ademenesc. Alte bucăţi de carne, aflate la limita perisabilităţii, speră să ajungă fie în coşul unor clienţi cu sucuri gastrice puternice, fie în pasta de mici ce se vinde sub forma unor mici vulcani proteici. Cea mai "exotică" prăvălie (trist, scriu "exotic" pentru ceea ce ar fi trebuit să constituie normalitatea culinară) se găseşte amplasată oarecum perpendicular pe şirul celorlalte, într-un vad comercial foarte bun. Vînzătorul răspunde tuturor stereotipurilor în vigoare despre măcelari: este voinic fără a fi gras, volubil, obraji roşii şi mîini mari, cu degete abile. Atunci cînd alege carnea sau cîrnaţii din vitrină (de oaie, proaspeţi, suprem de gustoşi fripţi pe cărbuni), mişcările sale au ceva din cele ale unui urs plecat să culeagă afine cu gesturi delicate în păşuni alpine. În galantar se găseşte un produs rar: maţe de porc (caltaboş) semi-uscate, conservate în mălai. Îl întreb cine mai cumpăra aşa ceva acum, pe timpul verii. Răspunsul nu se lasă aşteptat: "Păi cine să cumpere? Cumpără ăştia care vin în vacanţe acasă de unde a înţărcat Mutu’ iapa, din Australia, din Canada. Li se umflă ţîţa de poftă şi plîng pe lîngă mă-sa: fă-mi şi mie un cîrnat trandafir, un caltaboş, ceva. De unde să mai cumpere, bre, aşa ceva, de la Carfur?". Încurajat de volubilitatea sa, îl întreb dacă va mai redeveni Piaţa Obor ceea ce a fost odată, cea mai mare, mai ieftină şi mai bogată piaţă a oraşului. Veselia de dinainte piere brusc de pe chipul său jovial. "Glumiţi? Să ne dărîme odată, domnule, să pierim. Murim toţi, da’ să ştiţi că veţi muri şi dvs. după noi." Comunicare muzicală, vizuală şi diabet Vocea solistului naţional Nicolae Guţă se combină cu fumul de la mici şi urcă în volute picante spre cerul fierbinte. "Sînt plecat de-aproape un an, nu-i aşa cum credeam eu / Banii se cîştigă greu" " îşi expune acesta propria-i soluţie la criza economică. "Străinătate, străinătate, degeaba am eu aici de toate / Ah, cît sufăr doar Dumnezeu o ştie, că nu am nici o bucurie." Gheretele de plastic care se topesc în soare afişează un liniştitor "ouă de Ianca, garantat proaspete de la frigider". În fine, magazinul de produse fitosanitare este ţinut de un individ gras, cu o burtă revărsată peste şortul de plastic ieftin. La intrare stă scris pe foi murdare de hîrtie: "Atenţiune: capcane cîrtiţe! Atenţiune: avem iarba pisicii! Atenţiune: avem otravă gîndaci necunoscută! Atenţiune: avem lipici pentru şoareci". În aşteptarea cumpărătorilor potenţiali, omul cel gras oftează, spune încetişor, mai mult pentru sine, "a venit ora", apoi scoate dintr-un sertar căptuşit cu ziare o mică seringă colorată într-un violet violent. Roteşte capul mobil al acesteia două grade spre stînga, trei spre dreapta, se aude un click puternic. Ridică tricoul de pe burtă şi, cu un gest antrenat, înfige mini-acul acesteia în pielea asudată a pîntecelui. Iarăşi oftează, după ce medicaţia i se scurge în corp, apoi se uită lung în ochii mei spunînd: "Viaţă de diabetic, domnu’"... Produse ECO în hîrtie de ziar Acum cîteva zile o ascultam la Radio RFI pe redactorul-şef al unei reviste lucioase de trenduri urbane. Vocea sexy-prietenoasă, îndelung antrenată prin stagii de PR, ne spunea într-o română englezită (sau engleză românizată? " în fine, nu prea are importanţă) cum redactorii de la revista sa au realizat un "desant urban" pentru a descoperi pieţele unde se vînd legume "ECO". Redescoperirea leuşteanului, cu alte cuvinte. Mi-am amintit de interviul acesta privindu-i pe caraliii din poliţia privată a pieţei alungîndu-le cu gesturi violente pe ţărăncile venite la piaţă pentru a vinde trei fire de ceapă şi două de mărar. Eco mărar. Încă o dată, în ţara mea, numită România, legea se dovedeşte a fi umilă cu cel bogat şi corupt şi neiertătoare faţă de cei săraci şi fără putere. Sub bolţile de plastic, amplasate pe teritoriul unei foste parcări, un vînzător bătrîn vindea roşii. Nimic neobişnuit, dar roşiile erau ambalate în hîrtie de ziar bucată cu bucată. Neregulate ca formă şi zbîrcite la faţă, nu aveau coaja groasă şi nici gust de lalea olandeză. Doi tineri atît de corporatişti, după vorbă, după port, după banii din buzunar, alegeau roşie după roşie, fericiţi. Pe cele mai deformate le alegeau. Poate că ascultaseră reportajul de la radio, mi-am spus în gînd. Doi vînzători timizi, genul de profesori de istorie retraşi la ţară la pensie, se găseau exilaţi într-un colţ fără "vad" al halei, printre saci de varză şi vinete. Vînd căpşuni mici ca unghia de ied şi parfumate ca trufele, pline de pămînt. Cel mai bun semn de calitate a ajuns să fie pămîntul. Pe tejghea, la loc vizibil, prinsă cu doi cartofi, chitanţa de plată a taxei de piaţă. Bănuiesc că fac parte dintre cei mai controlaţi comercianţi de poliţia pieţei, doi potenţiali, periculoşi evazionişti fiscali. Îmi mulţumesc îndelung că am cumpărat de la ei şi mă asigură că am în sacoşă cele mai parfumate căpşuni din piaţă. Nu ştiu de ce, îi cred. Merele din Argentina Căutam ceva spectaculos pentru a încheia acest pseudo-reportaj. O imagine deosebită, un miros rar, o poantă, o curiozitate istorică, o meserie uitată, ceva pentru a ilustra ce am pierdut prin distrugerea Pieţei Obor şi a altor pieţe tradiţionale, prin laşitatea şi tăcerea noastră. Nu găsesc nimic, nu pot să fabric din tastatură tristeţea care mă cuprinde atunci cînd văd cît de orbi sîntem. Am vîndut Piaţa Obor pe o pungă de arginţi. Nu învinovăţesc pe nimeni, nu judec pe nimeni. Acestea sînt vremurile pe care le trăim, vremurile urîte ale pseudocapitalismului românesc. Şi, odată cu piaţa, va muri îngropat sub termopane un anumit stil de viaţă, sănătatea copiilor noştri, gastronomia naţională, memoria gustului, mirosuri exotice, munca a mii de oameni din împrejurimile oraşului şi nu numai. Iar atunci cînd din falnice mall-uri cu aer condiţionat, merele aduse din Argentina vor rîde vesele sub lumina mincinoasă a spoturilor, abia atunci ne vom da seama ce se întîmplă cu noi. Dar va fi, h

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.