„Avem energie şi, poate, şi un fel de disperare“ – interviu cu Mihai ILIESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 604 din 10-16 septembrie 2015
„Avem energie şi, poate, şi un fel de disperare“ – interviu cu Mihai ILIESCU jpeg

Pe vremea cînd ne-am cunoscut, era student la Drept. A devenit între timp avocat, apoi a lucrat opt ani în publicitate. Şi-a dat seama, însă, după ce a ajuns director de creaţie la Leo Burnett, că nu asta voia să facă. În urmă cu doi ani ne-am întîlnit întîmplător şi mi-a spus că s-a mutat la Berlin şi că are o formaţie în care e chitarist: Zmei Trei. I-am căutat, i-am ascultat şi mi s-a părut că sună bine. La începutul lui august au cîntat în Bucureşti, iar după o campanie de fundraising pe Kickstarter, au reuşit să strîngă cei 23.000 de euro de care aveau nevoie pentru a înregistra primul album. S-au întors în România pentru asta, iar producătorul lor va fi americanul Ian Brennan, cîştigător al unui premiu Grammy. 

Cum aţi luat decizia să vă schimbaţi cu totul viaţa, de la avocatură şi publicitate să viraţi cu 180 de grade şi să faceţi muzică? 

În momentul în care eram în publicitate şi am luat un client, producător de ţigări, pentru care trebuia să lucrez, mi-am dat seama că nu era bine ce făceam. Şi m-am gîndit serios că nu acesta era drumul meu şi că ar trebui să mă apuc de ce-mi dorisem, de fapt, de la început. În şcoală şi în liceu am cîntat la chitară şi eram destul de bun, adică printre primii pe ţară la chitară clasică. Mă pregătisem pentru Conservator, dar în anul în care am dat la facultate nu s-a făcut clasă de chitară. Şi aşa m-am hotărît să dau la Facultatea de Drept. După ce am făcut avocatură, am vrut ceva mai creativ şi, pentru că aveam mulţi cunoscuţi care lucrau deja în publicitate, m-am dus în zona asta. Iar acum şase ani am rupt-o şi cu publicitatea şi, deşi am ştiut că o să fie greu, mi-am dat seama că era singura şansă să mai fac cu adevărat ceva care-mi plăcea. 

De ce aţi ales, ca să vă mutaţi, Berlinul? 

Fusesem în vara respectivă la Berlin şi mi s-a părut locul cel mai potrivit cu schimbarea pentru care mă pregăteam: mulţi artişti de la care puteam să învăţ, iar pe de altă parte, un oraş foarte ieftin pentru o capitală. Aşa că mi-am dat demisia, mi-am încărcat maşina şi am plecat.

Şi cum a fost, v-aţi găsit un job? E o mare problemă cu atît de mulţi artişti pe metru pătrat la Berlin, care trebuie să trăiască, totuşi, din ceva. 

La început am trimis cîteva mii de CV-uri să mă angajez în publicitate. Ceea ce ar fi fost o greşeală, dar am încercat. Am primit peste cîteva luni vreo trei răspunsuri în scris, toate negative. Aşa că mi-am zis: gata, primul job care vine îl iau, nu mai stau pe gînduri. Şi aşa am ajuns să fac curat într-un hotel care părea pentru mafioţi ruşi din Letonia. L-am găsit într-un ziar şi m-am dus acolo la probă, care consta în cît de repede aranjez o cameră. Eram destul de lent, dar cel care m-a testat, după ce m-a întrebat de unde sînt şi i-am zis că din România, şi-a adus aminte de Maricica. Îi făcuse zile fripte, dar mi-a zis: „Ce, femeie, domnule!“ După cîteva luni am fost avansat la minibar, unde am mai lucrat vreun an. Puteam să trăiesc din banii cîştigaţi, pentru că Berlinul e un oraş ieftin, dar la limită. Apoi, uşor-uşor, am început să dau lecţii de chitară, ceea ce fac şi acum, şi în privat, şi la un liceu. M-am apucat să învăţ germană, dar cred că n-o să termin niciodată. Acum avem şi concerte cu

-ul nostru. 

band

Iniţial am făcut chitară clasică, dar mi-am dat seama că, la 35 de ani, cît aveam atunci, era prea tîrziu să mai recuperez şi să reuşesc să ajung printre cei mai buni. Nu mai aveam cum să concurez cu coreenii de 15 ani, care sînt adevărate fenomene. Am încercat cîteva concerte, în săli mici, m-am simţit bine, dar era un drum închis, care nu ducea nicăieri. Am început să caut, să învăţ şi să văd ce mi se potriveşte cu adevărat. Apoi, am pornit

-ul cu nea Nelu şi nea Adam de la Lăptărie. Am învăţat de la ei foarte mult în zona asta de muzică populară, dar, oricît de fascinantă ar fi fost pentru mine, nu era tocmai ceea ce voiam să fac. Şi, la un moment dat, un prieten a adus-o pe Paula Ţurcaş, care a cîntat la mine acasă şi am descoperit nu doar o mare voce, dar şi o personalitate care are ceva de spus. Mi se pare că timbrul ei e undeva între Maria Tănase şi Edith Piaf. Are o energie cultă care vine din operă, dar şi o sensibilitate care vine din satul din Transilvania în care s-a născut. Cumva nemulţumită de lumea operei, şi Paula era într-o perioadă de căutare a simplităţii şi a ceea ce este ea, de fapt, adică fata popii dintr-un sat din Transilvania. 

Am început prin a cînta împreună un fel de folclor, de muzică tradiţională filtrată. După cîteva luni l-am cunoscut pe Oli Bott, care e neamţ şi care a fost atras şi el de muzica românească. În prima parte a colaborării nostre am mers doar pe zona de muzică tradiţională reinterpretată, după aia ne-am dat seama că trebuie să ne compunem şi propria muzică. Oli a început să compună muzica, iar eu să scriu versurile în limba română.

Şi spre ce zonă vă duceţi acum? 

I-am dat lui Oli să asculte multă muzică românească şi l-a inspirat enorm. După prima venire la Bucureşti, chiar în avion, şi-a făcut o idee mai clară despre ce înseamnă spiritul nostru şi a compus prima piesă. Asta a fost prima etapă a pieselor originale, care s-au tot îndepărtat de muzica tradiţională, pînă au ajuns să fie un pop-jazz-rock în limba română. 

Ce veţi face cu albumul pe care îl înregistraţi? Încotro vă veţi duce în continuare? 

Albumul acesta e o întoarcere acasă, dar fără să cîntăm neapărat muzică tradiţională. Procentul cred că va fi ăsta: o treime din album vor fi piese vechi, reinterpretate, dar şi muzică nouă (cu influenţe ritmice, armonice româneşti). Avem şansa să lucrăm cu un producător de talie mondială şi sper că va ieşi totul bine. 

Să cînţi în română nu devine un handicap pe această piaţă globalizată? Cum reuşiţi să vă găsiţi publicul-ţintă? 

Cu cît muzica e mai bună, cu atît publicul e mai puţin. Noi facem o muzică care nu e nici comercială, nici de nişă. Nu-i uşor ce vrem noi, dar ne străduim. Avem concerte în Berlin, mai cîntăm din cînd în cînd la festivaluri. 

Ce e cel mai greu cînd te apuci de un proiect de felul ăsta? 

Cînd faci ceva în echipă, cel mai greu e să lucrezi cu oamenii. Şi cred că la noi a fost un mare noroc că vrem toţi trei acelaşi lucru. Avem energie şi, poate, şi un fel de disperare să facem muzică. Ea vine, poate, din toate aceste căutări şi drumuri ocolite pe care am tot mers. 

Cum vedeţi Zmei Trei peste cinci ani? 

Ne vedem cu două sau trei albume. Ideea ar fi să mergem mai departe, să evoluăm, nu să-l facem pe ăsta şi gata. De-abia acum am înţeles ce am de făcut şi, mai ales, ce vreau. 

Pentru cine e albumul ăsta, dacă ar trebui să-l „marketezi“ cumva?

Aş zice că e pentru oameni care au ceva pe inimă. Scopul meu e să cînt un fel de blues. Dar n-o să fac niciodată un blues în adevăratul sens al cuvîntului. Aşa că ce-mi doresc e să facem o muzică bună, care să te emoţioneze şi care să te lovească, dar să te şi ridice apoi. 

Ce mai ascultaţi acum? 

Sînt destul de conservator, am revenit la Doors şi mi se par din ce în ce mai buni. La Led Zeppelin. Iar dintre cei noi îmi place Anna Calvi. Poate că n-am avut timp să ascult prea mult, pentru că în toată perioada asta a fost un ritm de muncă intens, şi asta e bine. E avantajul de a sta în Germania. Dacă aş fi rămas în Bucureşti m-aş fi simţit bine, cu siguranţă. Dar n-aş fi evoluat atît de repede, pentru că n-aş fi fost expus la ceva atît de nou şi de puternic. Şi, în al doilea rînd, nu aş fi avut distanţa necesară care să mă facă să am toate aceste senzaţii: dor, nostalgie, introspecţie. 

Vă gîndiţi şi la un proiect solo? 

Da, şi probabil că o să-l lansez chiar în toamna asta. M-a fascinat întotdeauna omul care spune o poveste cu chitara lui. Voi cînta, probabil, în engleză şi mă voi duce spre folk-blues.  

a consemnat Ana Maria SANDU  

Foto: D. Munteanu, R. Rhode, O. Ganea

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.