● Robbie Williams, Reality Killed the Video Star, EMI, 2009
Realitatea arată astfel: la sfîrşitul zilei de 9 noiembrie 2009, Robbie Williams rata, pentru prima oară într-o carieră încărcată de superlative absolute, şansa de a avea şi cel de-al optulea album – din opt – pe prima poziţie a UK Albums Chart. Cauza? JLS, un boy band emanat de laboratorul muzical The X Factor, unul dintre reality show-urile TV setate să fabrice idolul pop de tip nou. Fără nici un dubiu, industria pop a ultimilor ani este subsumată unei noi reguli a jocului, care, surprinzător au ba pentru această epocă, are mai puţină legătură cu ethosul adus pe lume de satul global numit www decît cu o invenţie care, astăzi, pare aici de cînd lumea: televiziunea. Televiziunea-simulacru, cea care mimează şi produce o (hiper-)realitate de consum instantaneu, în egală măsură, televiziunea care a transformat procesul popificării într-un game show cu audienţă apocaliptică (mulţumim pentru asta, Simon Cowell!). Williams, la rîndul său, aparţine cumva aceleiaşi lumi a televiziunii — a unei televiziuni-galantar, conduse de alte principii, totuşi –, glorificate, în vremea în care mai era posibil acest lucru, de un MTV care nu comutase trist şi irevocabil pe, hèlas!, interminabile reality show-uri decerebrate. Punct.
Aici se închide definitiv cercul deschis la 1 august 1981 de primul videoclip rulat pe cel dintîi canal TV dedicat exclusiv muzicii, cel al piesei „Video Killed the Radio Star“, lansate de The Buggles şi semnate, printre alţii, de Trevor Charles Horn, omul care a influenţat sunetul pop al anilor ’80 mai mult decît oricine altcineva şi cel care, iată legătura!, a produs cel mai nou album al lui Robbie Williams, numit, cum altfel?, Reality Killed the Video Star. RKtVS este opera unui artist care, la 35 de ani, a renunţat la teribilismele, triumfalismele şi exhibiţionismele tinereţii, pentru a se îngrăşa, a-şi lăsa barbă şi a vîna extratereştri prin deşerturile californiene. A unui artist care a stat pe tuşă trei ani – un alt record al carierei sale – pentru a-şi digera cel mai greu insucces, experimentalul şi neînţelesul album Rudebox. A unui artist reflexiv şi pasiv-furios, care-şi permite acum, după ce a eşuat constant în încercarea lui de a cuceri publicul american, luxul de a rămîne doar un popster de extracţie britanică, în siajul celor din aceiaşi glorioşi ani ’80, oblic, inteligent şi (auto) ironic („A message to the troubadour: the world don’t love you anymore“, spune el în opener-ul „Morning Sun“), în era starurilor depigmentate şi spălate pe creier de atotputernicele departamente de marketing. A unui artist care trăieşte, simbolic, momentul în care televiziunea de tip reality ucide starul inventat de videoclip, care-l spulberase cîndva pe cel care se auzea doar la radio. Concluzia? Noul album al lui Robbie Williams are exact acea calitate care-l face să sune perfect la radio. Play on!
Adio şi n-am cuvinte
Portretul artistului la maturitate
Paul BREAZU
Adevarul.ro
