Volumul Fata din lift, apărut în 2003 la Editura Vinea, a fost reeditat de curînd la Editura ART. Cum vă raportaţi azi la el? 

Trebuie să spun că prima ediţie a apărut după ce un draft fusese compilat şi editat de un cristian în colecţia de volume fotocopiate Carmen, din cîteva texte pe care le citisem la Cenaclul „Fracturi“ de la Facultatea de Litere. Tot un cristian a fost şi cel care a făcut lobby la Editura Vinea să publice volumul, într-o serie de autori fracturişti (eu nu sînt fracturist, dar asta e altă discuţie). Acum, la a doua ediţie, mi se pare că structura ar fi putut fi amplificată, dar nu am găsit timpul şi nici energia să mai fac asta.

Cum se înţelege prozopoezia – cum numeşte Radu Cosaşu poemele din această carte – cu antropologia?

E vorba de o specie hibridă, care mi-a permis să fac un colaj de ficţiuni biografice şi secvenţe etnografice în cheie minimalistă, eliberat de constrîngerile convenţiilor vreunei specii literare, dar atent, cumva, la poetica cotidianului. Atenţia la detalii, la gesturi şi rutine este parte din cea mai importantă etapă a antropologiei: etnografia, cu tot potenţialul ei prozopoetic, derivat din descrierea cotidianului. Antologia orăşelului Spoon River (tradusă la noi în 1968, de Virgil Nemoianu) este, în sensul ăsta, un model pentru mine: epitafurile free-form poems ale lui Edgar Lee Masters demistifică şi descriu, pe spaţii minuscule, biografiile epice ale unui număr impresionant de personaje, care devin ilustrative pentru orăşelele americane de provincie, de la începutul secolului trecut.

În ce relaţii mai sînteţi cu literatura?

Am scris în ultimii ani cîteva scurte povestiri, publicate în volume colective la Editura ART. Sînt foarte leneş, aşa că, dacă voi mai scrie ceva, va fi tot proză minimalistă.

Bogdan Iancu este antropolog. Volumul său, Fata din lift, a fost reeditat de curînd la Editura ART (cu ilustraţii de Mircea Pop).

a consemnat Ana Maria SANDU