Un Pulp Fiction african

Șoimi ai patriei şi pionieri de altădată să scrie acum despre lipsurile şi abuzurile din aşa-zisa Epocă de Aur, trebuie să menţionez aici cîteva volume colective tematice cu istorii, evocări şi confesiuni din comunism, fie şi pentru faptul că au apărut în decursul „unui cincinal“ inaugurînd practic un nou gen confesiv: În căutarea comunismului pierdut (Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici şi Ioan Stanomir, Editura Paralela 45, 2001), Cartea roz a comunismului (

Dumnezeu este copil

Şerban AXINTE

Poezia lui Robert Șerban este, în aparență, una deschisă, directă, ușor digerabilă. Spun în aparență pentru că, în realitate, acest tip de scriitură ascunde „în transparența“ sa semantica bine articulată a unei dimensiuni profund dramatice. Cuvintele simple, construcțiile aerisite dovedesc abilitatea scriitorului de a trasa perimetrul unei lumi în care sensurile existențiale și cele morale pot coabita degajate.

Un desant

Un fel de desant în măsura în care confirmă nişte autori şi, în acelaşi timp, promite o duzină de cărţi de proză bună şi foarte bună. Va fi interesant de văzut cum îşi vor disputa aceste viitoare cărţi editurile Humanitas, Polirom, Nemira şi Paralela 45 şi, mai ales, ce vor face fiecare în parte pentru viitorul prozei româneşti. Căci a traduce marile (capod)opere premiate ale literaturii universale contemporane nu e cine ştie ce merit.

Un roman al disidenţei naziste

Ionuţ IAMANDI

Berlin, 1940. Germania intrase în război, nazismul era la apogeu. Oraşul şi ţara aveau deja trăsăturile bine conturate: un Führer şi cultul conducătorului infailibil, atotputernica poliţie secretă Gestapo, partidul unic naţional-socialist, sindica

Refugiaţi & imigranţi

Şi Díaz, şi Nguyen vorbesc despre vulnerabilitate şi dislocare, despre identitate şi reconciliere, despre integrare şi conflicte culturale, despre dinamica familiei dezrădăcinate, însă fiecare o face pe limba lui, punînd altfel accentele, privind din unghiuri diferite, unul cu pasiunea latino, celălalt cu discreţia asiatică. Doi mari prozatori, vi-i recomand.

Iar adevărul nu ne face liberi

Doris MIRONESCU

Prin recentul roman Fontana di Trevi, Gabriela Adameșteanu a încheiat trilogia care, alături de capodopera Dimineață pierdută, îi va defini cariera literară. Ar fi simplist să spun că, puse laolaltă, cele trei romane formează povestea unei femei din

„De ce avem nevoie de cărţi dificile“

Romanele dificile nereuşite se pierd pe drum (die in a ditch), dar şi romanele dificile bune riscă să treacă neobservate dacă nu primesc o mînă de ajutor din partea vreunui premiu. Spune el: „Doar pentru că ficţiunea literară nu spune o poveste

ABC-ul lecturii

Cosmin CIOTLOŞ

Ioana Pârvulescu e, aici, și eseist de efect, și istoric literar dotat cu simțul informației de coloratură, și critic literar în sensul cel mai direct al magistraturii (avînd, adică, deopotrivă instinct valoric și priză la actualitate), și gazetar (unii își

Ministrului are cine să-i scrie

Un volum de epistole care impresionează nu atît prin valoarea lor pentru istoria diplomatică privată, cît prin expresia „fidelităţii în prietenie, ca trăsătură de caracter“, după cum se exprimă Florin Ţurcanu, şi, mai ales, prin eleganţa limbajului.

Bogdan-Alexandru STĂNESCU

Orientalism oniric

Un muzicolog austriac zace singur în patul său din Viena, bîntuit de insomnii și de frica de moarte, chinuit de dorul după o iubită evazivă, și visează la cei doi șerpi încolăciți, Orient-Occident. Visările lui sînt flashback-uri ale aventurilor acestui

Regimul artelor şi muniţiilor

„Ne putem simți în exil, din motive diferite, în propria patrie“ – interviu cu Laura T. ILEA

Atît femeile, cît și bărbații au dreptul la aventură, la non-responsabilitate. Iar în momentul în care ei devin blînzi, „non-periculoși“, iar deciziile lor nu amenință în nici un fel situații de fapt, se poate spune că au ieșit în afara circuitului lumii.

Ne (mai) trebuie adevărul?

„Despre bullshit“ a apărut iniţial într-o revistă americană în anul 1986, fiind publicat aproape două decenii mai tîrziu sub formă de broşură, fiind urmat şi de o continuare/completare intitulată „Despre adevăr“. Ediţia românească le reproduce pe amîndouă, aşezîndu-le în oglindă,

„Zona gri“ a istoriei

Ionuţ IAMANDI

Primo Levi este un martor deosebit, unic, al Holocaustului, „poate chiar cel mai important“. Şi argumenta: Primo Levi şi-a scris memoriile într-un registru diferit de oricare dintre registrele folosite de alţi supravieţuitori ai lagărelor de exterminare naziste.