Piața de carte, între creșteri și schimbări

În ajunul morţii sale, tatăl lui umpluse şase caiete de şcoală, fiecare de cîte o sută de pagini. În cîteva ocazii rare, Mahmoud s-a uitat pe unele pagini. Dar apoi mama făcuse inimaginabilul: le băgase pe toate adînc în cuptor, turnase parafină

Vara săracului

Doris MIRONESCU

Jimmy e povestea unui licean care, la sfîrșitul anilor ’80, se îndrăgostește de o colegă, dominatoarea Bristena, fiica unui securist, și rămîne îndrăgostit de ea pînă în zilele noastre, în ciuda faptului că fata e o scorpie narcisistă și manipulatoare. Ca să o cucerească, el participă la jocurile de prestigiu dintre liceeni, iar mai tîrziu, ca să supraviețuiască mizeriilor tranziției, intră într-o mulțime de îndeletniciri și ocupații, de la bișnițar în Turcia și Polonia la hoț sau comp

Soarta femeii

Lamento existenţial de gen („unde-i frumuseţea mea, cînd au prins să mi se stingă ochii? unde s-a fărîmat tinereţea?“), poem dramatic cu caracter etnografic, prin descrierea riturilor de trecere sau a celor gospodăreşti domestice, atins uneo

Holodomor: o dispută mai mult decît academică

Ionuţ IAMANDI

În toamna anului 1932, scrie Anne Applebaum, Stalin și-a dat seama că Ucraina nu va produce cantitatea de cereale stabilită de plan. A acceptat realitatea, dar a dispus ca diferența să fie acoperită de rechiziționările de la țărani. A intervenit din nou pe 1 ianuarie 1933, cînd a semnat personal o telegramă către conducerea de partid din capitala Harkov, căreia i-a cerut să aplice legea care îi pedepsea pe cei ce „fură proprietatea statului, îngropînd grînele“. Aproape trei săptă

Epopeea disfuncțională a culturii române

Guvernele prezente și viitoare ar trebui să recunoască „efectiv, pragmatic, și nu declarativ, importanța sistemului și a infrastructurii culturale pentru binele social“, ar trebui să recunoască în cultură o resursă și un „sistem de producție“, nu

Scrisori pierdute

Cosmin CIOTLOŞ

Discretul erudit Constantin Georgian face tacit oficiul unui dispecer cu pedigree al forfotitoarei și gureșei lumi literare bucureștene din epocă. Ceea ce, pentru istoricii literari de azi e, adeseori, de neprețuit. Cuvîntul e exact și am să explic în

Legendar

În copilărie avusese encefalită, boala somnului. O împărțise pe din două, ca un atac cerebral. Brațul stîng era aproape inutil. Putea să meargă, dar își tîra piciorul stîng, trăgîndu-l după ea la fiecare pas. Cînd era entuziasmată, ceea ce s

Bogdan-Alexandru STĂNESCU

Privilegii și dependență

Bîntuirile lui Patrick prin New York avînd în vene destulă cocaină și heroină cît să omoare un elefant sînt cea mai bună replică pe care am citit-o pînă acum la maratonul alcoolic al lui John Self din romanul legendar lui Martin Amis amintit ma

„Orice bibliotecă este autobiografică“

Ce se-ntîmplă cînd un cărturar septuagenar – care şi-a petrecut adolescenţa citindu-i lui Borges şi care apoi a devenit, la fel ca Umberto Eco, deopotrivă hermeneut şi romancier, trăi

Teoria clarului de lună

Doris MIRONESCU

Defilarea de personaje de pe toate meridianele, bărbați și femei, talentați sau impostori, placizi sau aventuroși, afemeiați și feminiști, bețivi și abstinenți, monștri morali și îngeri autodistructivi, are hazul ei considerabil și sînt convins că Octavian Perpelea ar face figură bună ca prozator. Dar printre haiku-urile la mișto și poantele-șoc se desenează o figură convin

„Visul chinezesc“

Dintr-o societate în care politicul prima, am devenit o societate în care domnește banul, cu probleme tot mai mari de corupție, degradarea mediului și inegalitate economică. Ideologia de extremă stînga pe care o credeam dispărută a rea

Colecționarul de rit vechi

Ionuţ IAMANDI

În mic, și la noi există povești similare de la instalarea comunismului la București, cum ar fi cea a muzeului Zambaccian. În acest caz, fondatorul colecției a ajuns la o înțelegere cu statul român așa încît așezămîntul lui să supraviețuiască. Dar p

„Căutăm înlocuitori“ – interviu cu scriitorii Dan COMAN și Marin MĂLAICU-HONDRARI

Lavinia BĂLULESCU

Ne întîlnim zilnic la cafea dimineața, ne împărțim sarcinile, povestim, e o anumită fervoare. Orașul capătă o aură pentru noi, deși stăm în aceleași cafenele. Cred că la a noua sau la a zecea ediție ne-am dat seama că la un moment dat