Inima e un v&icirc;nător singuratic

Noua speranță a cinema-ului rus, Kantemir Balagov face mai puțin un film clasic despre război privit dintr-un unghi feminin, cît mai degrabă un film complex și intrigant despre sufletul slav.

Înapoi printre oameni

Filmul funcționează tocmai pentru că refuză orice convingere prea apăsată referitoare la subiectul său.

Marea, marea

Rareori am văzut o experiență mai pedestră – cei doi prieteni buni care ajung să se certe din cauza unei femei – tratată cu o asemenea fierbințeală.

Despre fragilitate – la festivalul Les Films de Cannes à Bucarest

Se spune că omul nu devine nicicînd mai vulnerabil ca atunci cînd se oglindește în celălalt.

Toate focurile

Interesul regizoral gravitează mai curînd în jurul unei atenții bressoniene față de gestul uman, înscris în mijlocul unei geografii fabuloase.

Afinitățile elective

„Cînd mă observi, pe cine crezi că observ eu?”

Rămînem, după acest film, cu impresia unui obiect bibilit și protejat cu grijă, un obiect respectuos cu procesul, sacrosanct, de a găsi locul ideal în care să plasezi o cameră pe un teren nebalizat sau, dimpotrivă, un obiect pur și simplu manierist.

Filmul și neantul

Nu poți scăpa de impresia unui artefact prețios, a unei instalații vizuale mai degrabă decît a unei mostre de cinema pur.

Două documentare de la One World Romania 2020

Toate aceste locuri adormite sau animate sau prinse în rutina de zi cu zi, care nu anunță nimic, comunică cu trecutul, fiindcă sînt exact locurile unde s-au petrecut atrocitățile descrise de vocea din off.

O lacrimă de fată

În lumea jurnalismului de prima linie, numele lui Marie Colvin a devenit o legendă încă din timpul vieții.

Perdanții capitalismului

Oare se mai poate trăi decent fără a ajunge să-ți vinzi (la propriu) și sufletul, în noua ordine ultraliberală de azi?

Adicție

Schroeder face dovada unui film plin de promisiuni nerespectate, care se chinuie să găsească o forță vitală în toate peripețiile traversate, dar eșuează în zona unui nici-nici.

Menajeria de sticlă

Short Term 12 are o furie și o febrilitate a cadrelor, o nervozitate a camerei de filmat care sfidează convențiile tehnice și uneori pare neglijență, însă această alegere sporește senzația de autenticitate și de adevăr trăit prin fiecare por al pielii.

„Trip”

Care-i diferența dintre un road-movie hollywoodian și unul à l’européenne?