Zombi &icirc;n Dakar

Pot sentimentele prinde formă și chiar un parfum propriu, așa cum visează marii parfumieri ai lumii? Pot temerile și vinovăția prinde un contur anume? Cît putem oare controla necunoscutul?

Vara amintirilor

„Ivana cea Groaznică” confirmă talentul regizoral al Ivanei Mladenovic – precum și dorința sa de a se îndepărta de formula adesea crispată a filmelor Noului Val Românesc.

După flăcări

Oare valurile de indignare iscate în rîndurile populației au reușit să spele ceva din putregaiul „sistemului“?

Personajele fraților Safdie, haotice, tembele și imprevizibile, sînt deseori surprinse într-un carusel al emoțiilor și întîmplărilor foarte dependent de hazard, în care își forțează permanent limitele norocului.

În faldurile comunismului

Radu Jude își continuă excavațiile prin trecutul românesc, urmărind să acorde o voce oamenilor terfeliți de tăvălugul istoric.

Luminos

Ca și în aclamatul său debut, filmul independent Lady Bird, tînăra regizoare americană Greta Gerwig se dedică cu voluptate portretului unei femei independente, ambițioase și charismatice, un alter ego al scriitoarei Louisa May Alcott.

Cei doi prieteni

Dolan, încă fascinat de pornirile explozive ale tînărului care a fost odată, și-a pus acum gluga pe cap și s-a pierdut prin peisaj, într-un colț de cadru.

Unde se duc iubirile cînd se duc

Este un film de actorie, care pune în valoare anvergura protagoniștilor și chimia dintre ei, dar și rolurile secundare.

Periferia

Probabil că modul în care Ly netezește asperitățile îi va aduce un plus de spectatori, dar rețeta filmului, plină de cîrlige scenaristice simplificatoare care închid rotund, într-o poveste tipică și pe alocuri dulceagă, împiedică apariția oricărei forme radicale care să se potrivească cu conținutul fierbinte.

Sărutul cuantic

Claire Denis s-a impus dintotdeauna ca regizor prin mîna sigură cu care orchestrează atmosfera unui film și sensurile acestuia.

Lumea de azi

Unii văd în Elia Suleiman un „palestinian vesel“ cu filme lejere și neproblematice. Cel mai recent film al său, It Must Be Heaven, care deschide în forță anul nostru cinematografic, demonstrează exact contrariul.

Mult zgomot pentru nimic

„Zavera” bifează tot rețetarul de bază al NCR-ului: filmul este despre un bărbat nevoit să se confrunte cu moartea subită a prietenului său cel mai bun – care era și șeful lui.

Copilul Medeei

Benni suferă de o agresivitate ieșită de sub orice control, de o natură aproape demonică, de o perversitate absolută, ce pare mereu la pîndă în spatele surîsului ei luminos și al privirii de o candoare netrucată.

Tată-fiică

„Timebox” degajă o senzație de necesitate, de document smuls din miezul lucrurilor, mai ales în secvențele care înregistrează traseul birocratic sîcîitor al lui Ioan Agapi: deși lucrurile din apartament par nemișcate, rămase în aceeași poziție de ani buni, la un moment dat camera surprinde începerea lucrărilor de renovare a fațadei imobilului istoric în care mai locuiește doar Agapi, semn că autoritățile nu stau la discuții.