● Holly Herndon, PROTO, 4AD, 2019.

The last question was asked for the first time when we stepped into the light. Just before then, it was wild. Microbes still swarmed through our body, those minds inside us, and crawling at our feet, exerting their weird controls. We always knew they were there but didn’t really understand them. We couldn’t see them, but they were watching over us the -whole -time. If we listened carefully, we could hear these little rulers in our gut. They worked together, naturally decentralized. Their form was spread out, unlike ours used to be.“ Vocea unui copil pe nume Spawn își descrie experiența epifaniei cu o aluzie îngroșată la începutul unei nuvele scrise de Isaac Asimov în 1956: „The last question was asked for the first time, half in jest, on May 21, 2061, at a time when humanity first stepped into the light…“

Holly Herndon este o compozitoare americană relocată la Berlin, care are un doctorat în muzică la Standford și a explorat încă de la primul ei album, Movement (2012), relația muzicii cu noile tehnologii. Pe Platform, albumul secund, lansat în anul 2015, ea juxtapunea aria privată a persoanei, citită ca intimitate, cu acting-ul online și avatarurile ideii de comuniune/comunitate în afara sferei fizice concrete – „In the seed, where we live / Always on / Seed, forced to wait / After all / Seed, without names / Everywhere, and nowhere / Seed, my consent / Always new“. PROTO, cea mai proaspătă operă discografică a ei, merge mai departe, vorbind pur și simplu despre formele de viață produse de intersecția dintre persoană și tehnologie. Ați ghicit, Spawn e un copil AI, iar „PROTO“ e prescurtarea de la „protocol“ ca set de proceduri de transmiterea a datelor între computere. Sau, de exemplu, între o „godmother“ precum Jlin, o altă muziciană americană relevantă în perimetrul muzicii elec-tro-nice contemporane, și Spawn – pe „Godmother“, bebelușul AI preia frag-men-te de pe footwork-istul Black Origami, al-bu-mul din 2017 al lui Jlin, pentru a le transforma în propriul limbaj. Este sta-diul avansat al învățării, care este do-cu-men-tată pe „Canaan“ și „Evening Shades (Live Training)“. Acolo, Herndon și partenerul ei, Mathew Dryhurst, creatorul/pro-gra-ma-torul lui Spawn, își prezintă me-to-dologia. Vocile umane – pentru că PROTO este în primul rînd un disc despre upgrade ul vocii umane – introduse în rețeaua neurală de Holly Herndon, Evelyn Saylor și Annie Garlid sînt încă inteligibile în acest stadiu al evoluției. Spawn învață, iar, în consecință, muzica de pe PROTO are farmecul disturbant al acestui proces: confuzie, pași greșiți, glitch-uri. Radicalismul conceptului și al sound-ului sînt îmblînzite de inocența relației dintre om și mașină, de ceea ce Holly Herndon introduce în sistem – fragmente folclorice, muzică bisericească, cîntece muncitorești – și de substratul ideologic al LP-ului: „Here at the edge of the world, we’re calling you to join us, Ancestor-Plus. In the communion of open pores, existence is no longer enclosed in the body. We are not a collection of individuals, but a macro-organism, living as an ecosystem. We are completely outside ourselves, and the world is completely inside us. Is this how it feels to become the mother of the next species, to love them more than we love ourselves, like an extremophile?“ 

Paul Breazu este jurnalist.