● Octavian Nemescu, Gradeatia • Natural 1973-1985*, Sub Rosa, 2018.
În 1984, Electrecord, singura casă de discuri din România acelor vremuri, producea un LP care purta numărul de catalog ST-ECE 02330, parte dintr-o serie devenită ulterior cult, Romanian Contemporary Music. Pe scurt, RCM. Discul de vinil se numea Gradeatia • Natural și era semnat de un compozitor din generația care „exploda“ în anii așa-numitei liberalizări culturale, Octavian Nemescu. Nemescu își mai văzuse numele pe release-uri ale companiei de stat – pe Recital de clarinet, al lui Aurelian Octav Popa, în 1969; pe Musica Nova, în 1978; pe unicul LP al formației brașovene de muzică veche Cantus Serenis, în 1980; pe miticul disc curatoriat și interpretat, alături de muzicieni români, de contrabasistul și compozitorul italian Fernando Grillo –, dar acesta era primul lui album de autor. Două lucrări își făceau loc pe Gradeatia • Natural, care, de altfel, dădeau și titlul LP-ului. Intitulată „neoficial“ „Gradeatia – muzică pentru ambianța unei mănăstiri“, prima dintre ele, era, în cuvintele autorului, de găsit pe a doua copertă a discului din ’84, „destinată a fi o muzică de ambianță și atmosferă“.
Înregistrată în aprilie 1982, în timpul unei rezidențe la Institutul de Psihoacustică și Muzică Electronică din Gent, Belgia, piesa de 26 de minute și 35 de secunde – pe LP-ul Electrecordului două minute fuseseră tăiate „la montaj“ fără acordul autorului – cupla faimoasele picturi ale Voronețului (lucrarea era menită a le acompania), un sintetizator modular EMS Synthi 100 manipulat de Erica Nemescu, soția compozitorului, și field recordings culese de autor în România în șapte „momente circulare“ de muzică electronică ambientală. Artist obsedat de circularitate – „Combinații în cercuri“ (1965), compoziție pentru o instalație realizată în colaborare cu Wanda Mihuleac, „Banda lui Moebius în spirală“, a cărei fotografie stă atît pe coperta LP-ului din 1984, cît și pe cea a reeditării de anul trecut, „Concentric“ (1969), „Metabizantinirikon“ (1984) – pe „Gradeatia“ Nemescu își pune în practică credo-urile și fetișurile artistice: drone-ul imersiv, zumzetul ca „vibrație eterică, energetică“, cum îl definea într-un interviu din 2016 pentru revista Muzica, acordat Andrei Frățilă, cadențele fulgurante, propensiunea către un misticism care încerca să se contrapună apentenței pentru laicitate a regimului politic. „Natural“ („Natural-Cultural“, în varianta „de sertar“, sau „muzică pentru eternizarea sunetelor“), piesa de pe Fața B a discului, este, ca și „Gradeatia“, muzică pentru un anumit timp și un anumit loc, ea trebuind cîntată, la recomandarea explicită a autorului, „la răsăritul Soarelui, pe vîrful unui munte“. Muzică pentru pian și bandă magnetică, mix de elemente acustice și electronice, această a doua lucrare a discului devine fidelă unui parcurs conceptual pe care Octavian Nemescu l-a avut în muzica contemporană: spectralism și muzică arhetipală.
Gradeatia • Natural 1973-1985 – reeditare a discului din 1982 inițiată de criticul de film Andrei Tănăsescu – poate fi ascultat și achiziționat, în format digital sau în varianta discului de vinil, de pe pagina de Bandcamp a label-ului belgian, la adresa subrosalabel.bandcamp.com/album/gradeatia-natural-1973-83.
Pe 3 martie anul acesta, în cadrul Săptămînii sunetului, Octavian Nemescu va prezenta Gradeatia și Natural sau muzică pentru eternizarea sunetelor. Concert de muzică electronică în spațializare octofonică. Evenimentul va avea loc la Control Club din București. Mai multe detalii, la adresa saptamanasunetului.ro.
Paul Breazu este jurnalist.