Jam Circle, Jam Circle, Jam Community, 2021.

 Adi Stoenescu Group, Waking Light, Bandcamp, 2021.

Deși poporul român nu e cel mai antimuzical, presa noastră muzicală e atît de restrînsă, intimă, înghesuită prin colțuri și beciuri, încît nu are nici o șansă de a-și îndeplini meniri elementare – să informeze, să recomande, să identifice tendințe, să contextualizeze ori să promoveze. În consecință, expunerea avangardei noastre muzicale e, vorba americanului, suboptimală. Deși mă consider informat muzical măcar la nivel de bîrfă, am fost luat pe nepregătite de avalanșa de talente pe care nu le știam, membri ai cooperativei muzicale Jam Circle, reunind opt trupe într-un mega-jam session semipremeditat.

Cu ceva timp în urmă am prezentat un grup-cameleon cu două înfățișări – Arcuș Trio și KRiSPER – care divergeau prin diferența de textură pianistică oferită de tîrgovișteanul Adi Stoenescu pe instrumente de clape diferite (Hammond, respectiv pian electric). L-am mai pomenit și cînd l-a ajutat pe Iordache cu Suita Titan. Cîndva între valurile trei și patru ale pandemiei, Stoenescu a început să erupă – întîi pufăind discret idei improvizaționiste în cadrul menționatului colectiv artistic Jam Circle, apoi izbucnind ca lider în propria antrepriză, Adi Stoenescu Group. Stoenescu are obiceiul de a umbla cu dubla măsură – un proiect accesibil, atmosferic, aproape dansant, rulat în paralel cu unul de forță tehnică.

Cu Jam Circle a scos un album atipic, alcătuit din fragmentele cele mai catchy ale acelui mega-jam session cu opt trupe, trei voci și un număr dificil de stabilit de instrumentiști, copios documentat video pe YouTube. Pe lîngă grupul lui Stoenescu, trupele contribuabile (cu Stoenescu infiltrat ici-colo și prin acestea) sînt A-C Leonte & The Bash, Arcuș Quartet, Marta Popovici & On the Fly, Muntet, The Jam Community & Singer Takeover, Ineffable și 7th Sense. Bună parte din proiect sînt permutări și furtună de creiere promovînd ideea de „comună jazz” – nu chiar una anarhistă căci adesea improvizația pare exersată și coordonată, însă una care stimulează o combinatorică generoasă ce atinge numeroase sortimente pop-jazz, nu-jazz, art-rock și, poate datorită vocilor feminine, ceva trip-hop. Grupînd fragmentele cele mai coerente ale sesiunii de înregistrări, albumul oferă un echilibru prietenos între premeditare și diversitate imprevizibilă, nu are efectul intimidant-strident pe care necunoscătorii îl asociem termenului „improvizație”.

Cu Adi Stoenescu Group lucrurile stau mai altfel: colegii săi sînt spaniolul Arnau Garrofé (saxofon), bulgarul Borislav Petrov (baterie) și cosmopolitul Mihail Ivanov (contrabas), cu toții premianți la festivaluri de jazz și absolvenți de școli internaționale, genul de școli de la care îți treci în CV numele profesorilor. Marta Popovici, pomenită mai sus și ca membră Jam Circle, colorează vocal una dintre piese, altfel albumul e jazz piano-centrat de atac al unor șacali tineri. După ce și-au făcut mîna în numeroase colaborări și festivaluri-concurs, aceștia pun pe masă o piesă de portofoliu capabilă să-l propulseze pe Stoenescu dincolo de statutul de traficant de pian și influență pe care l-a tot exercitat în ultimii ani. Misiunea nu-i este tocmai facilă, colegii de trupă îl provoacă mai degrabă decît să-i aștearnă spațiul albumului – în special saxofonistul, care nu e clar cînd lucrează în duet și cînd se ia la întrecere.

Adi Stoenescu muncește pe brînci spre a deveni un soi de Vijay Iyer al nostru, dai peste el în multiple forme și formate, pare să facă parte din orice trupă de jazz recent lansată, stă cu un picior în hipster-jazz și cu celălalt în jazz-ul american clasic să nu rateze nici o potențială scenă care i s-ar putea deschide.

Aron Biro este autorul blogului http://aronbiro.blogspot.com.