● Rymden, Reflections And ­Odysseys, Jazzland, 2019.

Proiectul Rymden e un vis împlinit pentru fanii jazz-ului scandinav. Supra­vie­țuitorii Esbjörn Svensson Trio – basistul Dan Berglund și toboșarul Magnus Öström – îl adoptă, recompletînd astfel formula de trio, pe unul dintre principalii inovatori ai pianului nu-jazz, norvegianul Bugge Wesseltoft. Toți trei ne-au vizitat cu proiectele proprii, iar în curînd vom avea ocazia să vedem ceea ce blasfemic am putea numi trio-ul post-E.S.T. „Busseltoft“ își drămuiește aici echitabil efortul între a invoca spiritul răposatului Svensson și cel de a împinge idei derivate din acel New Conception of Jazz cu care a colindat Europa în ultimii ani, hibridizînd jazz-ul cu muzica de dans.

E vorba, în acest proiect, de ceva mai mult decît combinații precum Queen-Adam Lambert ori The Doors-Ian Astbury – necesitatea alegerii unui nou nume de proiect era evidentă, însă e și menită să evidențieze că nu e vorba de vreo substituție, ci de închegarea unei noi ființe muzicale. Nirvana reformați cu Mark Lanegan la voce, asta ar fi o analogie mai potrivită. Ceva nou alcătuit dintr-o nouă perspectivă asupra vechiului și cunoscutului, o alăturare legitimată de legi ale naturii. În multe privințe pare un proiect a cărui formare era inevitabilă, deși a luat pe toată lumea prin surprindere.

Grupul s-a lansat fără vîlvă, ca o surpriză oferită publicului cîtorva dintre festivalurile mari ale anului trecut (inclusiv London Jazz Fest). Rezultatul e ceva mai rock și mai ritmat decît formatul E.S.T., consecință naturală a direcțiilor în care au apucat proiectele separate ale lui Berglund și Öström, cochetînd adesea cu un hibrid de Pink Floyd și jazz. Surprinzător oarecum, Wesseltoft e cel care îi ține pe cei doi în spațiul jazz și pare să domine acest proiect cu un pian foarte incisiv. Poate că Berglund și Öström s-au ținut pînă acum departe de formatul piano trio așteptînd momentul oportun pentru reconsiderarea propusă aici. Wesseltoft aduce cu el un pian adesea alert, cu impact imediat și prezență impunătoare, uneori electrificat, însă în cîteva cazuri se subordonează și așteptărilor celor care văd aici o continuare a E.S.T.

Compozițiile sînt echitabil împărțite între protagoniști. Piesa „Orbiting“ e aproape un Wesseltoft solo-ambiental, ca și atmosfericul space-jazz intitulat „The Celestial Dog and the Funeral Ship“. „Rak the Abyss“ și „Bergen“ aparțin toboșarului și invocă prin atmosferă asperitățile geografice ale Scandinaviei, cu ritmuri rock, elemente folk și influențe Weather Report. „Pitter Patter“ e un jazz rock compus de Berg­lund, alert, smucit, apropiat de propriul său proiect (cea mai heavy tulpină crescută din E.S.T.). „The Lugubrious Youth of Lucky Luke“ e obligatoriul autotribut E.S.T. Pînă la urmă, toți membrii au ocazia să strălucească, se manifestă aici suficientă nostalgie răscolită, dar și suficientă reinventare încît să sperăm într-o permanentizare a acestei colaborări.

O sugerează și numele proiectului, avem pe alocuri o propunere pentru ce ar putea însemna termenul space-jazz, space-rock-ul fiind deja un gen consacrat care își găsește aici o replică ce ar putea servi drept coloană sonoră jazz a unui remake la Odiseea spațială (post-)2001. Ar putea fi vorba de cel mai important grup lansat anul trecut și o nouă paradigmă a jazz-ului european. Totuși, Wesseltoft nu e tocmai o garanție a loialității, fiind mereu în căutarea de noi antreprize. Ne rămîne să sperăm că pentru acest proiect există un plan cu bătaie mai lungă, e destul de probabil că Esbjörn Svensson și-ar fi dorit ca acest proiect să existe și să construiască pe moștenirea sa.

Rymden vor concerta pe 27 mai, în cadrul seriei de concerte Jazz Nouveau, în Clubul Control din Bucureşti.

 

Aron Biro este autorul blogului http://a­ron­­bi­ro.blogspot.com.