● Dhafer Youssef, Sounds of Mirrors, Universal, 2018.
● Robben Ford&Bill Evans, The Sun Room, earMUSIC, 2019.
Sezonul de vară al festivalurilor de jazz de la noi, atîta cît va mai exista din el, promite deocamdată artiști atractivi, unii în premieră, alții care au prins drag de locurile noastre (și noi de ei). Din a doua categorie face parte Dhafer Youssef – vizitele sale la noi au fost sold-out, iar relația artistului cu popoare marginale pentru jazz-ului e încărcată de empatia propriei experiențe. Epopeea sa personală ar putea fi subiect de film – de la satul mistic tunisian la viața de chelner italian, la stagiile muzicale susținute de clubul vienez Porgy&Bess și pînă la statutul actual de superstar world-jazz, continuator al genului lăută-jazz inventat de Ahmed Abdul-Malik. Se fac cinci ani de cînd am scris ultima dată despre Youssef – între timp l-am văzut într-un concert incredibil, reputația i-a explodat mult dincolo de spațiul jazz, iar cel mai recent album e croit pentru publicul world music, inspirat de muzica tradițională indiană. Ceea ce înainte era un ingredient exotic exploatat de un muzician instruit în cercuri de jazz vieneze a devenit pe Sounds of Mirrors principala agendă a artistului, cu lăuta tunisiană (oud) însoțită de instrumente acustice asiatice – tabla indianului Zakir Hussain și clarinetul turcului Hüșnü Șenlendirici. Youssef însuși pare cam dezinteresat de jazz, sînt rare și vocalizele păsărești cu care ne-a intrigat în alte dăți, centrul preocupărilor sale fiind duetele cu exoticii acompaniatori în suite instrumentale enciclopedice. Materialul beneficiază totuși de chitara norvegianului Eivind Aarset, care cumva se tot lipește de proiecte pe care le-am recomandat în ultima vreme – nu se teme de inadecvare în nici o combinație și reușește mereu să se racordeze la arhitectura sonoră în care e invitat. Evită să injecteze aici modernism, mulțumindu‑se să completeze cu zumzet de chitară panorama orientală.
Mult mai jazz și mai americănește se aud lucrurile pe albumul cuplului Robben Ford (chitară) – Bill Evans (saxofon), contribuabili importanți la istoria recentă a tot ceea ce înseamnă muzică americană – blues, rock, americana. Au beneficiat amîndoi în anii ’80 de asocierea cu Miles Davis, iar de atunci au acumulat un portofoliu important de nominalizări Grammy – în special Ford, care a alergat mereu între blues, jazz și rock, alăturîndu-se la proiecte de toate soiurile, de la Musselwhite la Joni Mitchell, ori înființînd trupe fusion pentru a le abandona după cîteva albume (vezi Yellowjackets). Pe cont propriu a scos albume cu nemiluita, iar acum își sfințește reputația de chitarist esențial al secolului XX prin acest duet cu Bill Evans, plus ajutoarele Keith Carlock la tobe, Rob Aries la clape și James Genus la bas.
Vor fi încîntați de acest album consumatorii de fuziune jazz-rock vibrantă compusă și executată de veterani, debordînd de ceea ce americanii numesc groove, virînd ocazional spre blues-rock, chiar și ceva country-rock de cîrciumă texană peste care saxofonul vine cu un contrast intrigant. Albumul fructifică idei adunate dintr-un turneu în care Ford și Evans s-au însoțit în 2018, umplînd un oarecare gol în ceea ce privește conceptul de duet chitară (rock)-saxofon (jazz), instrumente considerate poate prea tradiționale încît să mai experimenteze lumea cu alăturarea lor. Townshend de la The Who se plîngea recent că s-a abuzat într-atît de chitară, încît posibilitățile instrumentului sînt epuizate. Veteranii știu cel mai bine, Robben Ford e unul dintre cei care au contribuit la epuizarea respectivă, așa că ne oferă combo-ul prezentat pe acest album drept o posibilă soluție de augmentare a instrumentului în context jazz.
Dhafer Youssef, Robben Ford&Bill Evans vor concerta la Festivalul de Jazz de la Gărîna (9-12 iulie). Mai multe la www.garana-jazz.ro
Aron Biro este autorul blogului http://aronbiro.blogspot.com.
