Hanu' lu' Pală şi fantoma Internetului din căminul cultural

Publicat în Dilema Veche nr. 236 din 21 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Într-un sat din judeţul Dîmboviţa, sărăcia şi pămîntul nemuncit au devansat curiozitatea calculatoarelor, nevoia de comunicare şi fantasmagoria ce se numeşte Internet. Iniţativa autorităţilor de la Bucureşti de a-i conecta la informaţie pe cei rupţi de lume, cu ajutorul unui telecentru care presupune instalarea unui calculator, fax şi telefon fix, a dat greş aici. Un astfel de telecentru ar trebui instalat şi în căminul cultural din satul Hanu’ lu’ Pală. Lumea nu primeşte cu foarte mult alai "cadoul" autorităţilor. Trîntiţi cu fundul petecit în bătătură, locuitorii din Hanu’ lu’ Pală au făcut o listă pentru cei de la Bucureşti: vor dispensar, farmacie, bancomat şi abia apoi telecentru. Şi dacă e vrere de la cei înţelepţi, să se repare căminul cultural şi biserica. Despre calculatoare se vorbeşte mai puţin. De Internet, nici atît. Lumea a auzit de el, dar nimeni nu ştie cum arată şi mai ales ce face. OLTEANUL NEBUN ŞI ÎNŢELEPTUL DE PE ULIŢĂ Legenda spune că, pe la 1800, un oltean pe nume Pală şi-a ridicat o cîrciumă în singura intersecţie care a rezistat pînă acum în buricul satului. Bătucit de poştalion, drumul aducea nenumăraţi călători ce-şi muiau oboseala în băutura lu’ Pală. Cu vremea, mica bodegă a lui Pală s-a dovedit a fi o afacere profitabilă şi s-a transformat în han. Olteanul s-a smintit, însă. Cei mai în vîrstă povestesc că munca fără măsură a grăbit cîntecul popii la căpătîiul hangiului. Avid după băutură, într-o zi, Pală a stat o după-amiază încheiată în bătătură, la băut şi l-a prostit soarele de vară. Unde mai pui că umbla şi cu sticla de rom după el. "Cică şi-a chemat rudele de prin ţară şi le-a tocmit ca să îi cosească şoseaua. Dumnezeu ştie ce era în mintea lui. De aici şi porecla Pală Nebunul şi numele satului nostru" - povesteşte bărbatul puţin abţiguit, dar limpede în gînduri. "Niculaie. Niculaie I. Atanasie. Aşa mă cheamă după numele din buletin şi nu sînt înţeleptul satului, dar oricum, nici prost nu-s." A VENIT ÎN SAT OMUL CU BANII DE LEMNE Acum, în Hanu’ lu’ Pală trăiesc 600 de persoane. Localitatea are, la fel ca acum 100 de ani, patru străzi pentru fiecare punct cardinal (N - Ciocîrlani, S - Crăpeşti, E - Chirani, V - Golăşei) şi o singură intersecţie unde un bărbat îndeamnă la conversaţie: "Alo? Alo? Aţi văzut un cal maro, îmbrăcat în indigo?" Căminul cultural care ar trebui să găzduiască telecentrul mai are un pic şi-şi dă duhul. Biserica stă să crape precum coaja unui ou prea fiert, iar în depărtare, măgăruşii trag alene la căruţele prea mari şi prea goale, anunţînd nenorocirea. "Aţi venit cumva să daţi bani de lemne?" - întreabă o femeie cocîrjată, înfiptă ca un arac putrezit în bătătura cu viţă-de-vie. Pronunţarea cuvîntului "bani" zguduie din chirpici casele pleoştite, şi figuri stoarse de viaţă apar de după leaţurile porţilor. "Au venit banii!" - începe să se audă murmur. Băncuţele improvizate de lîngă drum se populează. Dezolare totală însă cînd se constată că vremea banilor pentru lemne încă nu a venit. Feţele se schimonosesc cînd aud de calculatoare. "Noi nu ştim. Murim cu zile aici. Nu avem un dispensar, o farmacie, telefon. Asta ne trebuie nouă? Calculatoare?" - se enervează tanti Nina de la numărul 68. De partea cealaltă a uliţei, de pe o băncuţă, două batice cîrcotesc şi cîrîie precum moara mecanică de dezghiocat porumb: "Da’ ce faci, Nino, acolo? Spui secrete? Pe noi nu ne chemi?". CONFERINŢĂ PE STRADA CRĂPEŞTI În cinci minute, în faţa casei lui tanti Chira se adună jumătate din locuitorii străzii Crăpeşti. Pantaloni găunoşi, gumari, broboade destrămate, capoate de baie transformate în haine de zi, biciclete, muşte, şosete scorţoase ieşite prin papuci, "spioni ai primarului" şi prunci murdari la gură. Puţini sînt cei care au auzit, dar mai ales au văzut un calculator. Unii se mîndresc cu telefoanele mobile cumpărate de copiii lor sau ai vecinilor care au plecat în străinătăţuri. Greu de întîlnit sînt cei care le folosesc. Pînă nu de mult, mergeau jumătate de zi la Ulieşti, ca să vorbească cu rudele la telefonul de la poştă. Cînd vine vorba de telecentru, sătenii spun că mai degrabă au nevoie de un dispensar sau farmacie. "Murim ca nişte cîini şi nu ştie nimeni de noi" - spune din burta mare o dihanie de om, în timp ce-şi vîră nervos degetul mic în nara stîngă. "Să repare biserica" - intervine tanti Maria. "Drumul, drumul să-l facă!" - gîjîie Ionica tolănită în şanţul din faţa casei, cu poalele fustei mîngîind colbul uliţei precum o cloşcă foşnind din pene deasupra ouălelor. "Da’ mai lasă nasul ăla măi, omule, că mai ai un pic şi iese pe partea cealaltă că nu are în ce se opri!" - strigă femeia la cel ce-şi inspecta inginereşte roadele muncii din străfunduri. Peste toate vorbele, numele primarului şi cel al vicelui sînt gard în gard cu blestemele. Concluzia vine de la o localnică: "Nimic din ce se promite nu se adeverează. Face primarul pe dracu’ghem!". CUM ARATĂ, DAR MAI ALES CINE E INTERNETUL? Cu toate acestea, Hanu’ lu’ Pală face tot posibilul şi cu dragă inimă se chinuie să facă loc telecentrului, să trăiască în căminul cultural alături de sărăcia care a primit binecuvîntare în mai toate casele. "Am văzut calculator, mînca-l-ar mama. Şi Interentul" - spune tanti Chira. "Internetul?!" - spun. "Cum zici mata, am auzit de el, dar nu l-am văzut niciodată." Mulţimea freamătă. Vuietul cuprinde minţile sătenilor care se întreabă cum, dar mai ales dacă o să încapă Internetul în căminul cultural care şi-a pierdut ferestrele şi uşile în aste vremuri de restrişte şi "batgiocură". Anul trecut, prin toamnă, au venit nişte domni din Bucureşti şi s-au uitat peste comună. "Nu au zis nimic. Poate pregătesc să-l aducă. Eu cred că-i cu dichis. Tineretul tre’ să ştie." Din păcate, nici la capitolul tinereţe satul nu stă foarte bine. Primarul e bucuros că media de vîrstă a ajuns la 50. Cu toate astea, proaspătul musafir, Internetul, nu va fi întîmpinat de prea mulţi vlăstari, pentru că majoritatea au renunţat la bunăstarea Hanului şi au strîns habotnic în braţe austeritatea Capitalei. FATA LU’ CHIRA S-AR VREA TELEFONISTĂ Deşi la început sătenii s-au arătat suspicioşi, ochii le-au sclipit cînd au auzit că telecentrul aduce, pe lîngă Internet, mult rîvnitele telefoane fixe şi, inevitabil, locuri de muncă. Oamenii trag aşadar concluzia că e nevoie de o telefonistă. "Băi, Chiro, fata nu ţi-a lucrat la poştă? Ce norocoasă eşti, Adriano! Poţi să te angajezi aici" - începe să strige, mai mult cu invidie decît cu bucurie, o femeie lungă şi subţire ca o barză obosită. Ochii fetei sclipesc. Un viitor mai bun se arată. Să fii telefonistă în Hanu’ lu’ Pală e lucru mare. Femeia a lucrat în tinereţe în domeniu, la Ciorăştii Mari, undeva pe lîngă Focşani. "Mă pricep la telefoane că am lucrat acolo o vreme. Ce poate să fie aşa de greu? ŤAlo, alo» şi faci legătura!" TANTI IONICA ŞI POMELNICUL DIN ULIŢĂ Hanu’ lu’ Pală duce dorul tinerilor, şi vremurile nu se arată foarte vesele. Mor bătrînii pe capete şi casele rămîn părăsite. S-a dus Maria şi Voica a lui Cram, apoi Iancu Dumitru, urmat de Ion a lui Gojă. În mijlocul localnicilor, Ionica stă ghemuită şi-şi trece degetele prin mizeria organică a uliţei. Femeia de 80 de ani este imaginea fidelă a oricărui om care trăieşte în Hanu’ lu’ Pală. Aprigă, plină de viaţă, încercată de vreme, dar nu destul de bătrînă cît să nu-ţi facă ţăndări bulgărul de pămînt dintr-o sapă. A muncit din greu toată viaţa şi tot greu îi e, la fel ca la toată lumea de pe aici. Degeaba urca în tinereţe cu brînza şi mămăliga în poală dealul Chiricanului dis-de-dimineaţă! Cu stînga îşi îndesa mîncarea-n gură şi cu dreapta trăgea de nas viţica la plug că nu avea bani de belciug. Aici parcă cu cît munceşti, cu atît ai mai mult de muncă şi bunăstarea nu se arată. Deodată, peste Ionica ce-şi dă cu părerea despre viitorul telecentru, se iveşte o femeie îndesată, albă la faţă şi crudă precum laptele cald. "Am auzit că a venit omul cu banii de lemne" - spune arătîndu-şi dinţii mîncaţi de parandontoză, apoi, chiorîş, îşi pune mîinile-n şold, se uită înspre jos şi, cînd dă cu ochii de feţe străine, spune într-un glas: "Ce faci, bre? Unde ne treci? La vii sau la morţi?".

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.