„Nu mor caii cînd vor cîinii“, scrie Gabriela Firea în încheierea unui status de Facebook scris în obișnuita-i notă pasiv-agresivă și inutil-obositoare. Citindu-l realizezi, iar și iar, că primarul Bucureștiului a fost și rămîne un personaj mai degrabă straniu, inadecvat și încrîncenat, ajuns în fruntea unei administrații pe care o conduce folosindu-se de o combinație de rea-voință și nepricepere.
Nu e momentul pentru bilanțuri, dar e suficient să citești știrile sau să privești în jur ca să realizezi că Bucureștiul e un dezastru care așteaptă să se întîmple. Schele căzute, apă caldă lipsă, poluare care scurtează vieți, trafic sugrumat din mijlocul căruia te aștepți să răsară oricînd un Michael Douglas în Falling Down și veșnicele concerte-gablonz, scumpe, fără alt rost decît acela de a da găuri în bugetele publice.
Senzația că trăiești într-un oraș aflat sub ocupația unei armate de gremlini lacomi și proști e copleșitoare.
Cumva, văzute dinspre Gabriela Firea, lucrurile astea se întîmplă din vina Opoziției. Dacă dai cinismul la o parte, rămîne ceva foarte amuzant. „Opoziția“ în București e compusă din cîțiva consilieri mai activi ai USR și vreo doi oameni de la PNL care, între noi fie vorba, sînt niște accidente fericite în peisajul deprimant al penelismului bucureștean. Și totuși, oamenii ăștia care nu reușesc să ocupe toate locurile dintr-un Otokar sînt vinovați de haosul orașului. Sigur că nu sînt, dar dna Firea ține sus steagul-curcubeu al autovictimizării. Cînd nu e victima Opoziției, e a Guvernului, cînd nu e a Guvernului, e a Facebook-ului ș.a.m.d.
Cu cît cunoști mai bine Bucureștiul, cu atît mai evident devine faptul că primarul n-are nici o legătură cu sufletul acestui oraș. E un soi de tragedie insuficient subliniată, această lipsă de afecțiune mascată în clișee, fraze chinuite și festivism ridicol care nu face, pînă la urmă, decît să amplifice drama unui oraș mare cu locuitori aflați permanent în trecere.
Din 2004 încoace, Bucureștiul nu a mai avut un primar general care să aibă domiciliul în granițele orașului. Seara, oamenii ăștia scapă din oraș. Se întorc dimineața, dacă au chef sau dacă e musai.
Știu, e un detaliu mic, dar, cred eu, semnificativ. Un detaliu care ține mai degrabă de mentalitatea de arendași pe care administratorii aleși ai Capitalei nu fac cine știe ce eforturi să o ascundă. Primăria e o sursă de venit și de împărțit indulgențe bugetare și cam atît. Cît merge, merge.
Și merge. Pînă la tribunal în cazul lui Sorin Oprescu și, deocamdată, pînă la al doilea mandat pentru doamna Firea.
Vă veți întreba cum se face că, în pofida peisajului deprimant al orașului, Gabriela Firea are încă șanse reale la Primărie. Ei, de-abia aici putem vorbi despre Opoziție. Despre cum USL-ul nu a murit în sufletele consilierilor PNL, despre cum fosta alianță USR-PLUS habar nu are pe cine va propune pentru vîrfurile administrației bucureștene. Veți spune că mai e timp. Nu, nu prea mai e. E puțin probabil ca alegerile locale să fie cîștigate în campanie. Ele sînt cîștigate azi și sînt cîștigate pas cu pas, primărie cu primărie. Are cineva idee ce userist vrea să fie primar la sectorul 2? Știe cineva dacă PNL iese iar în campanie cu vreun excentric cu tricolorul tatuat pe ceafă? Nu există răspunsuri la întrebările astea, dar lipsa lor oferă răspunsul pentru șansele încă vii ale Gabrielei Firea și ale grupului adunat în jurul său.
Actualul primar are șanse la propria‑i succesiune pentru că nimeni nu i le pune în pericol. La viitoarele locale din București se vor confrunta disciplina de partid/grup cu furia dezorganizată a celor care s-au săturat de guvernarea locală compusă din clișee și eșecuri. Cine credeți că va cîștiga?
Va apărea multă frustrare în cazul în care Bucureștiul va continua patru ani cu aceeași garnitură administrativă. Dar Gabriela Firea, aleasă azi cu mai puține voturi decît oricare alt primar general al Bucureștiului, are dreptate să arate spre rezultatele alegerilor. Nu e în nici un caz obligația ei, a partidului și a grupului care o sprijină să ajute Opoziția să devină eficientă.
E mai puțin de un an pînă la alegerile locale și, în condițiile unui scrutin într-un singur tur, o schimbare la București nu va fi posibilă decît cu o strategie inteligentă și multă, foarte multă răbdare. Și, mai ales, iubire pentru un oraș aproape imposibil de iubit.
Or, așa cum arată oferta acum, vedem cel mult intenții vagi, declarații confuze și tot felul de personaje care vor să fie Gabriela Firea, nu primari ai Bucureștiului.
„Nu mor caii cînd vor cîinii“, scrie doamna Firea. Așa e, dar trăim vremuri în care acoperișul riscă să se prăbușească peste cai, cîini și oameni fără discriminare.
Primarul Bucureștiului e responsabil, dar nu e singurul.
Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.
