Brexit forever

Publicat în Dilema Veche nr. 833 din 6 - 12 februarie 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

„We love Europe, we just hate the European Union.“ În discursul său de adio pronunţat pe 29 ianuarie 2020 în faţa eurodeputaţilor, la Bruxelles, Nigel Farage a vrut oarecum să le lase această frază foştilor săi colegi ca un subiect major de meditaţie. Și merită într-adevăr reflectat la ea: de ce Uniunea Europeană a suscitat (şi suscită) atîta ură?

Ar merita reluate şi analizate şi imaginile acelui moment. Nigel Farage, unul dintre campionii absoluţi ai dispreţului faţă de Uniunea Europeană, îşi savura în mod evident victoria. În sfîrşit, îşi pierdea „locul de muncă“ (acela de eurodeputat) şi era fericit. De ani de zile îşi dorea, de fapt, să-şi piardă acest statut prin ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Din punctul său de vedere, ziua de 31 ianuarie 2020 este echivalentă cu „cîştigarea unui război“. A dat, de altfel, explicaţii detaliate: „Este momentul cel mai important din istoria modernă a marii noastre naţiuni“. Considerat uneori ca fiind de extremă dreapta, Nigel Farage, aflat în ţara sa şi la originea înfiinţării unui partid avînd drept obiectiv „independenţa“ Marii Britanii, nu-şi consideră însă încheiată misiunea. Aşa cum Troţki, pe vremuri, considera că revoluţia bolşevică nu şi-a atins scopul dacă nu devine mondială, Nigel Farage speră că şi alte ţări vor ieşi din Uniunea Europeană. Și nu este exclus ca în anii următori, într-un fel sau altul, aceşti „brexiteri“ extremişti să-şi continue „misiunea“, adică să încerce să-i facă Uniunii Europene tot răul posibil.

Nigel Farage şi Boris Johnson nu-şi ascund, de altfel, intenţiile: ei cred că ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană ar putea fi un exemplu pentru ţările nordice. Nu sînt ele, într-un fel, nemulţumite de modul în care ţările sudice gestionează banii europeni? Există o diferenţă de cultură economică între sudul şi nordul Europei, aşa cum există una între estul şi vestul Europei. Pentru actualii lideri ai Marii Britanii, crearea unui parteneriat între ţara lor şi ţările nordice ieşite din Uniune ar fi un scenariu ideal. De ce n-ar fi posibilă o redecupare şi o redesenare a unor noi ansambluri în Europa, după alte sensibilităţi şi după alte criterii?

Dacă Italia sau Polonia ar decide şi ele să iasă din Uniune, brexiterii extremişti ar fi şi mai încîntaţi. În definitiv, ei sînt deja deţinătorii unei metode şi pot să-şi propună serviciile spunînd: „Important este să vreţi să ieşiţi din Uniune, vă arătăm noi cum trebuie făcut“. 

Exprimîndu-şi ura concretă faţă de Uniunea Europeană şi iubirea abstractă faţă de Europa, Nigel Farage nu este singur. El îi are alături şi pe Donald Trump, şi pe Vladimir Putin, şi pe Recep Tayyip Erdogan. Poate că niciodată, de la lansarea proiectului comunitar, ura faţă de aceasta nu a coalizat mai multă lume. În această „alianţă“ anti-Uniunea Europeană ar putea intra, de ce nu, pînă şi islamul radical (deja încrustat pe teritoriul european) precum şi mişcările jihadiste din exterior, de exemplu din zona subsahariană…

Scriind aceste rînduri îmi pun implicit întrebarea: ce-i face pe toţi aceşti lideri şi pe toţi aceşti oameni să urască profund, visceral, Uniunea Europeană, să o considere ca un fel de „închisoare pentru popoare“, o negaţie a ideii de suveranitate şi de libertate, ba chiar ca o construcţie antidemocratică?

Nu tot ceea ce spune Nigel Farage despre Uniunea Europeană trebuie pus pe seama unei capacităţi excesive de a secreta venin. Uniunea Europeană suscită ură pentru că suscită şi frică. Ea este, prin valorile sale, o ameninţare pentru dictatori, pentru lideri megalomani, pentru rechinii industriilor financiare, pentru nostalgiile imperiale din jurul ei, pentru o nebuloasă lobbystă capabilă de orice numai ca să-şi atingă ţelurile…

În acest an de tranziţie în care negocierile tehnice cu Marea Britanie se anunţă dificile, Uniunea Europeană ar mai trebui şi să-şi facă un examen de conştiinţă. Nu toate reproşurile care i s-au adus sînt lipsite de fundament. În revista L’Express, la sfîrşitul lunii ianuarie, un editorialist arăta, de exemplu, că Marea Britanie a remodelat în mod semnificativ Uniunea Europeană în toţi aceşti 47 de ani, ceea s-a dovedit benefic, întrucît iniţial arhitectura comunitară fusese concepută după modelul birocraţiei republicane franceze…

Scriitorul britanic Jonathan Coe, într-un roman publicat anul trecut avînd ca subiect Brexit-ul şi cauzele sale, evocă un puternic sentiment de abandon resimţit de o parte dintre britanici, ceea ce i-a făcut să voteze pentru ieşirea din Uniune. Abandonaţi, într-un fel, sînt şi europenii din partea răsăriteană. Faptul că Uniunea Europeană nu a avut o politică de echilibrare a peisajului economic a creat un exod care s-a dovedit a fi nefast pentru construcţia europeană. Cînd pe un vas mii de pasageri se deplasează brusc de la babord la tribord, există pericolul unui dezechilibru şi al unei scufundări colective. Cei un milion de polonezi care s-au dus să caute de lucru în Marea Britanie figurează şi ei printre cauzele Brexit-ului. Iar milioanele de est-europeni care s-au dus în Vest creează un deficit sau un dezechilibru al vieţii democratice din ţările lor… Uniunea Europeană are mulţi duşmani redutabili în acest moment şi generează multă ură. Dar efectul cel mai destructiv asupra ei ar fi refuzul de a se autoanaliza şi de a-şi identifica slăbiciunile, inclusiv pe cele care ţin de efectul paralizant al gîndirii politice corecte.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.