Capitalismul azi

Publicat în Dilema Veche nr. 347 din 7 octombrie - 13 octombrie 2010
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Am fost invitat recent să vorbesc, în cadrul unei prestigioase adunări, despre fundamentele etice ale capitalismului românesc. Fireşte, subiectul m-a incitat şi, fără să stau prea mult pe gînduri, mi-am început intervenţia referindu-mă la faimoasa carte a lui Max Weber, Etica protestantă şi spiritul capitalismului – probabil că nouă din zece vorbitori pe tema eticii capitalismului pomenesc celebrul op, în primele fraze ale cuvîntării. Spre deosebire de ceea ce cred mulţi că spune această carte (soarta cărţilor celebre este să circule despre ele mai multe prejudecăţi care nu au legătură cu conţinutul lor, decît idei bine fundamentate în text), Max Weber nu afirmă că formula capitalistă este posibilă numai într-un context etic protestant. Relaţia dintre etica protestantă şi spiritul capitalist este una de filiaţie – al doilea s-a născut din cea dîntîi. Dar asta nu înseamnă că formula capitalistă nu poate exista şi în alte spaţii etice. Însă, nu e mai puţin adevărat, ca în orice filiaţie – capitalismul a preluat ceva din ADN-ul spiritului protestant (Max Weber zice că etica) şi nu ar putea exista fără aceste trăsături. Ele însă nu sînt incompatibile cu – să spunem – spaţiul etic creştin ortodox. Există totuşi contradicţii serioase între ceea ce s-ar putea numi spiritul capitalismului şi cîteva metehne locale. 

Înainte de orice, capitalismul, adică formula competiţiei oneste pe o piaţă liberă, are un spirit instituţional. La noi, suma experienţelor inviduale în raport cu statul îndeamnă pe un cu totul alt drum. Pentru că, la noi, instituţiile pot fi, în acelaşi timp, complet absente sau absolut kafkiene, oamenii preferă abordarea „de la om la om“ celei instituţionale. Mai exact, reacţia instituţiilor este cu totul imprevizibilă – de la absenţa oricărui răspuns la invaziune agresivă totul este posibil. Îmi aduc aminte că, undeva în Jurnalul lui Mihail Sebastian, se povesteşte despre implementarea ordinului antonescian de scoatere a evreilor la muncă forţată în Bucureşti. În ultimă instanţă, totul depindea de vardistul responsabil. Astfel, pe o stradă care cădea sub autoritatea executivă a unuia mai „al dracului“, toţi evreii erau scoşi dis-de-dimineaţă, puşi la munci epuizante, forţaţi cu adevărat. Pe o altă stradă, care cădea sub autoritatea unuia mai „de treabă“, regimul acestei persecuţii era sensibil uşurat. Chiar şi sub dictatură militară, spaţiul de manevră al ultimului implementator al unui ordin marţial era destul de larg. Deloc diferită este experienţa noastră, a celor care am mai apucat comunismul. Tot dictatură, tot bun plac. În democraţie, totul este încă şi mai subiectivizat, politizat, interesat. Prin urmare, spiritul instituţional al capitalismului nu are corespondent în comportamentul nostru. 

Apoi, există o prejudecată de care greu ne despărţim: găsim firească poziţia privilegiată a statului în orice raport s-ar afla. Statul are o poziţie de forţă în raporturile pe care juriştii le numesc „de drept public“, dar asimetria specifică acestui spaţiu este transferată imediat spre întregul spectru în care statul se exprimă în social, în special în spaţiul economic, acolo unde statul ar trebui să fie egalul oricărui alt comerciant. Statul decide mereu pentru sine, statul este cel mai important finanţator, statul distribuie cele mai importante contracte, astfel, statul este cel mai solid jucător pe piaţă doar pentru că stă pe sumele enorme ale bugetului public. Şi nouă, aici, ni se pare normal. Pe de altă parte, nu e inutil analizei noastre să privim puţin şi peste gard. O fi avînd el spirit protestant, dar capitalismul contemporan – cel puţin cel din spaţiul european – a devenit foarte social, tot mai asistenţial şi, mai ales, tot mai uşor de păcălit de către cei care nu muncesc. Dacă, paradigmatic, capitalismul răsplătea efortul şi munca inovativă, tratînd chiar cu cinism diferenţa faţă de lene şi mimă, actualizarea sa de acum pare că face exact invers. Acordarea premiilor nemeritate este, cred, problema cea mai importantă a capitalismului de azi. În plus, lăcomia a devenit trendy – „Greed is good“ se tot citează dintr-un film celebru în comunitatea celor care fac bani din bani. Fără îndoială, inventarea unor scheme abstracte din care se fac bani – fără legătură cu munca reală şi cu producţia adevărată – este o trădare a spiritului protestant, pentru că între agonisire asiduă şi lăcomie extravagantă distanţa este enormă. Nimic mai neprotestant decît dobîndirea premiilor, fără nici un efort. Prin urmare, actuala criză economico-financiară cutremură lumea pentru că se practică, sub numele „capitalism“, un fel de ersatz alterat cu ingrediente socialiste. Revenind la noi, succesul timid al capitalismului românesc actual cheamă imperativ şi o altă explicaţie. Augmentînd, poate, contextul general şi specificul local, mai e ceva greu de numit. Un fel de toxină greu de identificat, dar cu veche provenienţă certă pare că îşi face efectul. 

Mulţi împărtăşesc senzaţia că răul avansează subtil şi folosind atributele binelui. După o vorbă a lui Cocteau, o majoritate dintre noi crede că un rău misterios a luat locul răului bine ştiut de acum 20 de ani şi îi continuă opera. Altfel, dar cu aceleaşi rezultate. Capitalismul, adică tipul de organizare socială care a produs la scară istorică cea mai mare prosperitate pentru cei mai mulţi oameni, nu va avea succes în România pînă cînd minţile noastre se vor elibera de această convingere.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.