PSD e un partid blestemat şi asta i se trage de la sediu. De cînd PSD s-a mutat în casa fostului ministru al Justiţiei Toma Stelian, aşa-zişii social-democraţi n-au avut lider fără probleme penale.
Vanitos şi generos, bogatul avocat şi a lăsat prin testament vila de la Şosea statului, pentru înfiinţarea unui muzeu de artă care să-i poarte numele. Un muzeu fără tablouri, cum era criticat în epoca interbelică, pentru că răposatul nu fusese un colecţionar, aşa că a revenit statului grija de a înzestra palatul. Cînd, în cele din urmă, s-a închegat nucleul actualului Muzeu Naţional de Artă, comuniştii au trecut somptuoasa clădire în folosinţa Uniunii Scriitorilor. În anii ’50, în Kiseleff 10 a funcţionat Şcoala de Literatură – un efort după model sovietic de recrutare şi îndoctrinare a tinerelor talente. Încălcînd din nou testamentul lui Toma Stelian (1860-1925) şi legea votată de cele două Camere ale Parlamentului în 16 martie 1926 pentru crearea muzeului, clădirii i s-a schimbat din nou, la începutul anilor 2000, destinaţia iniţială, prin înstrăinare către PSD.
Casa unui fost ministru al Justiţiei, şi liberal pe deasupra, transformată în muzeu fără fond, apoi instrumentată propagandistic – iată tot atîtea elemente constitutive ale blestemului ce bîntuie PSD. Faptul poate fi confirmat de orice adept al familiei tradiţionale, membru al brigăzilor albe care stau cu arma la picior în lupta cu statul paralel (conform ordinului pe unitate al vicepremierului P. Stănescu) şi, desigur, admirator al tortului cît statul de om, recent dedicat de enoriaşi noului episcop de Maramureş.
Dar blestemul nu va ţine mult. Strădania actualei conduceri a PSD de a prelua comportamentul în masă al populaţiilor de lemingi ce se aruncă în mare e pe cale să rezolve problema poverii oculte. Există şi un model, desigur francez, aidoma celui ce a inspirat nobila construcţie la 1912-1915. Acum cîteva luni, Partidul Socialist Francez a fost nevoit să-și vîndă sediul central – la numai un an distanţă de vremea în care deţinea președinția și guvernul Franței.
Renunțarea la simbolul parizian al victoriilor și eșecurilor stîngii moderate din ultimii 36 de ani a marcat un final de epocă. La legislativele din 2017, socialiștii și aliații lor s-au prăbușit la 44 de parlamentari, de la 295, cîţi aveau în 2012. Candidatul lor la prezidențiale s-a clasat al cincilea, cu numai 6% din voturi. Au fost cele mai slabe rezultate din istoria partidului – consecința eșecurilor din cincinalul la putere după triumfalul „val roz“ din 2012. Trei din patru francezi cred acum, conform unui sondaj, că PS va dispărea din peisajul politic.
Ce le reproșează cetățenii socialiștilor francezi? Majoritatea consideră că nu mai reprezintă ideile stîngii, că nu mai sînt utili vieții politice, că nu au convingeri profunde, că nu sînt apropiați de cetățeni şi că nu s-au adaptat evoluțiilor societății, pe care nu sînt capabili să o coaguleze.
Sediul din Rue de Solférino nr. 10 al socialiștilor francezi a costat 45,5 milioane de euro. Cît valorează cel al PSD din Kiseleff 10? O întrebare care devine de actualitate, din cauza politicii sinucigaşe a PSDragnea.
Horia Blidaru este consilier politic la Parlamentul European.
Foto: wikimedia commons
