Ronaldo e idolul cel mai enervant al planetei, plin de el şi plin de fapte de caritate, purtîndu-se execrabil cu Gosens, germanul care a sărit mai sus decît el la un cap-gol (a nu se şterge cratima la corectură!), dar şi transmiţînd copiilor lumii cel mai dez-zaharat mesaj într-o epocă în care asupra lor cad covoare de bombe calorice, capabil să dispară în plină petrecere a propriei aniversări de la propria casă pentru ca invitaţii să-l găsească, după căutări sherlockholmesice, în sala de forţă a vilei trăgînd de fiare, şi tot în viaţa asta gata de a face un copil fericit punîndu-şi un coif de hîrtie şi un nas de clovn.

Acum ştergeţi toate celelalte cuvinte (inclusiv cratimele) şi lăsaţi doar „idol”. Un idol e un om care poate face orice, poate nu chiar ca Trump, care a spus că poate omorî un om în plină zi pe stradă fără să i se întîmple nimic, dar el e idolul idolilor, aşa că nu se pune. Ronaldo a mutat nişte sticluţe de carbogazoase de pe masa conferinţei de presă (punînd în schimb una de apă) aşa cum muţi nebunul şi dai şah ameninţînd în acelaşi timp regina. Ia să te vedem, UEFA! Orice contramutare e proastă, ieşi rău, pierzi ceva, poate chiar totul în această lume în care imaginarul e extrem de real. Îl cerţi pe Ronaldo, ridici un tsunami. Nu-l cerţi, se supără sponsorul şi doar n-o să scoată Ceferin banii din buzunar, la cei ca el sensul de mişcare a talerilor e invers. Cum ieşim noi din această dilemă? Simplu. Ca în filmele cu muschetari, luînd ostatic pe cineva care îi e drag eroului principal. În cazul ăsta, federaţia portugheză plus toate celelalte, ameninţate că vor plăti în cazul în care gestul se repetă.

E drept că se declanşase o adevărată contagiune. Pogba a dat la o parte berea, că e musulman şi nu suportă să vadă alcool. Cum, era bere fără alcool?! Lăsaţi, nu ne păcăliţi voi pe noi! Şi tot aşa. La capătul distracţiei l-am văzut pe selecţionerul Rusiei deschizînd ca navetiştii de Bacău o sticlă de cola (ştiţi procedeul, scoţi capacul cu ajutorul capacului altei sticle). Sper că boşii de la Atalanta i-au trimis măcar un bax, merită omul, arăta ca un personaj dintre cele care supravieţuiesc oricărui sistem în Dragi tovarăşi! de Koncealovski. În fine. La capătul capătului am întrezărit luminiţa ipocriziei. Aş vrea ca Greenpeace să fie sponsor al Euro, dar deocamdată am văzut doar un activist nefericit riscînd să omoare nişte oameni şi pe el însuşi înaintea unui meci, cînd a a căzut cu o paraşută din cer cu același succes ca al multor boys în D-Day. Aşa că hai la fotbal şi salvaţi planeta mai pe seară, cînd aflaţi cu toţii de unde vă vin banii! Copilului ăluia din subsoluri sufocante, care coase pantofi de sport pentru mărci afişate de nea Cristiano şi alţii, vreţi voi, mă, să-i luaţi cola rece de la gură?