Despărțirile sînt pentru cei puternici sau pentru cei slabi?

Publicat în Dilema Veche nr. 834 din 13 - 19 februarie 2020
Ai fost, bă, careva fericit la viaţa ta? jpeg

E sîmbătă. E ora 22 și din cameră se aude Pink Floyd, Wish you were here. Eu sînt în bucătărie, unde am așezat două taburete și între ele, pe o cutie în care se află o chiuvetă, am un pahar cu whisky, unul cu cola și o scrumieră. M-am apucat să fac renovări într-un moment nepotrivit, în care am mult de lucrat, și toată casa mi-e de cîteva săptămîni întoarsă pe dos. De vreo două zile a prins ceva formă, iar astăzi de dimineață am făcut curățenie, am făcut-o un loc mai primitor, printre alte obligații urgente care țin de muncile mele.

Apoi am plecat la corectat la olimpiadă. Voiam să mai trec pe la o florărie, pentru că simțeam urgența unui cactus așezat într-un anumit loc, dar nu am mai apucat, întîrziam la centrul de evaluare. L-am luat totuși acum, spre seară, după ce am ieșit de la corectat.

Momente ca acesta, al corectatului, sînt printre cele în care te întîlnești cu colegi pe care nu apuci să îi vezi cu lunile. Te saluți, strîngi o mînă, te îmbrățișezi sau te pupi. Vezi riduri noi, șuvițe albe în plus, ochi mai triști sau, din contra, în unele cazuri, mai rare, străluciri noi în priviri. În acest context am întîlnit o colegă pe care nu o mai văzusem de multă vreme. E cam din generația mea, trebuie să aibă în jur de 20 de ani vechime în învățămînt. Ne-am pupat peste masă și am glumit, mi-a spus că nu e bine să te pupi peste masă. Neștiind de ce, am întrebat-o, aflînd astfel că o superstiție spune că, dacă te pupi peste masă, te desparți de oameni. Idee care mi-a sugerat și subiectul acestui text. Colega se uita pe telefon la ceva și m-a îndemnat și pe mine să mă uit și să aleg. Despre ce era vorba? O fotografie cu un aranjament floral, pe de o parte, respectiv altă fotografie cu o prăjitură pe de altă parte. Și aranjamentul frumos, și prăjitura apetisantă. Ce alegi? mă întreabă. Ce să îi spun? Aleg prăjitura, zic, deși mă cam feresc de dulciuri și, de fapt, nici nu-s mare mîncău. Dar de ce să aleg? o întreb, la rîndul meu, curios. Păi, să mă decid ce să fac. Vreau să fac altceva decît învățămînt, aș vrea să plec, să încep altceva, să o iau de la capăt. Am zîmbit și am rămas tot la prăjitură ca opțiune.

Și astfel mă leg de temă. Despărțirile. Despărțirile de învățămînt sînt cam ca despărțirile din viață de cineva care chiar a însemnat mult pentru tine. De cînd sînt în învățămînt, adică de vreo 24 de ani, aud pe unul sau pe altul cum vrea să se despartă. Să plece. Aș zice că e un laitmotiv. Eu însumi am spus de cîteva ori, am vrut, am căutat alternative. Am rămas. Cunosc și oameni care au plecat și, iată, aproape simultan cu desfășurarea istoriei tocmai relatate, îmi scrie cineva care mi-a citit articolele. A ieșit din învățămînt de mulți ani, și-a găsit un alt drum, e mulțumită, dar duce cu ea nostalgia clasei. Îi trezesc articolele mele tot felul de melancolii.

De ce te desparți și cînd o faci? De obicei, de cineva care contează, te desparți pentru că ceva nu funcționează cum simți că ar trebui. Ești dezamăgit. Ai fost înșelat în așteptări sau chiar faptic. Te rănește. Te amăgește. Simți că tu nu contezi la fel de mult. O faci atunci cînd spui „gata“? Sau cînd el spune „gata“? De regulă, nu.

Uneori te desparți fără să spui „gata“ și fără să pleci. Rămîi acolo, deși în sufletul tău ești despărțit de mult, dar faptic nu pleci. Duci cu tine o povară. De ce o faci? Din loialitate, din lipsă de alternative, din frică, poate din comoditate. Îți găsești justificări. Oamenii mereu sînt buni la asta. Nu ești fericit, ba mai mult, îi faci și pe cei din jur să fie nefericiți. Pe un partener, pe elevii tăi. Pe tine. Dar nici nu poți altfel. E un blocaj. O obișnuință. O neputință. Te încarci tot mai mult, iar la final ești epuizat. Cînd să tragi linia, poate dacă ai noroc și mai prinzi cîțiva ani de pensie sau de singurătate, răsufli ca personajul din Nevasta lui Rebreanu, pe care o căinează tot satul, „I-a fost tare drag, săraca…“, dar ea răbufnește, nefiind totuși crezută de nimeni: „Mi-a mîncat viața, mi-a zdrobit viața, nu-l rabde pămîntul!…“

Alteori spui „gata“ și te desparți. Dar o faci formal doar, iar în tine porți în continuare, mult timp, poate tot timpul, nostalgia. Putea fi altfel, îți spui, de ce n-a fost? Cauți răspunsuri și uneori crezi că le-ai găsit, apoi te reîntorci la întrebare, iar cauți răspunsuri, iar găsești, altele, dar toate astea nu rezolvă nostalgia. Se întîmplă să te atragă din nou în plasă și să cazi. Mai stai o vreme. Mai încerci. Mai dai o șansă. Mai învestești cu încredere. E ceva ce te face să simți că acolo e un germene de fericire, că acolo e potențialul împlinirii. Și totuși, iar ești dezamăgit după mai scurtă sau mai lungă vreme. Și iar pleci. Poate iar te întorci. Și iar pleci. La un moment dat nu mai vrei să te întorci. Deși uneori privești înapoi. Dar nu te mai întorci totuși, pentru că ai învățat despre tine, despre celălalt. Cunoști tiparele. Ai vrea să crezi că nu există tipare, că schimbarea există, că poate fi altfel. Dar experiența te-a convins că nu e așa. Nu vei ști niciodată dacă e sau nu așa. Mergi înainte, pe un alt drum, poate nici nu ți-e rău, dar nostalgia rămîne acolo. Clasa. Omul iubit. Prietenul drag. Ceva ce nu mai poate fi recuperat a rămas acolo, cu ei. Ceva din tine, care e partea ta de operă, partea ta de creație a lumii.

Și mai există o cale. Dar asta e pentru cei norocoși. Să rămîi. Să fii dezamăgit, să te doară, să fii înșelat în așteptări, dar să nu pleci de tot. Să nu pleci nu din lașitate, nu din teamă, nu din comoditate. Ci din încredere. Să aștepți, să lupți pentru ceea ce crezi cu toată ființa că e soluția vieții. Să accepți compromisuri, să pari slab uneori sau fraier, dar să nu îți pese. E o cale cu risc. Pentru că, dacă ești norocos, la un moment dat poate ți se arată liniștea împlinirii, în care toate dezamăgirile și înșelăciunile se șterg. Dar dacă nu ești norocos, la sfîrșit, cînd tragi linia, cine știe dacă nu devii ca nevasta din nuvela lui Rebreanu sau pur și simplu zîmbești, împăcat: dinspre mine, am făcut tot ce mi-a stat în putință.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.