Diaspora românească: preţul ridicat al „reuşitei“

Publicat în Dilema Veche nr. 808 din 15-21 august 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

„Ne-am întoarce definitiv dacă am avea ce face în România.“ În această lună august, în Bucovina mea natală, aud deseori spunîndu-se această frază. Întoarcerea definitivă este însă aproape utopică. Aşa că românii care lucrează în străinătate revin doar pentru pelerinajul anual din luna august.

Într-un fel, acest pelerinaj are ceva festiv. Copiii sînt aduşi să mai stea de vorbă cu bunicii, să-i vadă rudele şi vecinii. Nu toţi ştiu bine româneşte. Unii răspund, cînd îi întrebi ceva, în italiană. Părinţii lor sînt uneori mîndri de acest lucru. Iată, au „fabricat“ un copil european! De mic vorbeşte perfect italiana sau spaniola sau engleza… Ceea ce înseamnă un viitor asigurat în Occident. Pentru că în România „nu e nimic de făcut“.

Oraşul în care m-am născut, Rădăuţi, nu se mai recunoaşte pe el însuşi în luna august. Devine un „templu al consumului“, un spaţiu sufocat de maşini. Pe strada Bogdan Vodă, prin faţa bisericii Bogdana, unde doarmne Întemeietorul, şirul de maşini este impresionant. Ambuteiaje la Rădăuţi? Cine şi-ar fi imaginat acum treizeci de ani aşa ceva? Supermarket-urile devin plămînii sociali ai oraşului şi funcţionează la capacitate maximă. Parking-urile sînt pline ochi. Oamenii cumpără, cumpără, cumpără. Cei sosiţi din străinătate parcă vor să-şi demonstreze reuşita economică ieşind din surpermaket-uri şi din mall-uri cu cărucioarele supraîncărcate. Iar uneori vezi cum ţin de mînă copii supraponderali sau chiar obezi.

Două mi se par marile probleme ale acestor copii de migranţi economici români: obezitatea şi eşecul şcolar. Despre aceste fenomene se vorbeşte puţin. Ar trebui ca responsablii politici să trimită în străinătate echipe de sociologi pentru realizarea unor anchete sociale aprofundate. De ce mulţi dintre copiii românilor sînt supraponderali? Ce tip de frustrare îi face pe aceşti părinţi să-i hrănească prost pe copiii lor? De ce mulţi dintre copii trec prin şcolile respective fără să ajungă la nivelul studiilor superioare? Sigur, există şi „vîrfuri“. Uneori copiii românilor care lucrează în străinătate sînt mai motivaţi şi mai sîrguincioşi decît colegii lor italieni, spanioli, portughezi, belgieni, germani, francezi sau englezi. Dar nivelul de reuşită şcolară al acestor copii rămîne, pentru moment, un mister, iar sentimentul meu, din ceea ce am reuşit să aflu discutînd cu oamenii, este că acest nivel rămîne mediocru. Motivul? Părinţii lucrează mult, sînt plecaţi tot timpul şi cred că şcoala se poate ocupa singură de copiii lor. Orice familie (autohtonă) de italieni, spanioli, portughezi, belgieni, germani, francezi sau englezi ştie însă că în realitate nu aşa stau lucrurile. Puţini copii reuşesc în viaţă, după ce sînt şcolarizaţi în Occident, fără ca părinţii să se ocupe intens de ei. Marea majoritate reuşesc numai datorită efortului părinţilor, care ştiu că şcoala este doar o „verigă“ a formării copilului lor, şi că ei, părinţii, trebuie zi de zi să-şi supravegheze copilul, să-l ajute, să-i ofere activităţi pedagogice alternative, să nu-l lase singur în faţa televizorului, a jocurilor electronice, a telefonului mobil, şi mai ales să fie atenţi cu cine se joacă progenitura lor, cu cine se împrieteneşte, dacă nu cumva după o anumită vîrstă începe să o ia pe drumuri greşite, să se apropie de diverse tentaţii (cum ar fi drogurile) care să-l ducă spre delicvenţă.

„Ah, dacă a fi ceva de făcut în România!“ Mulţi români oftează cînd se gîndesc la copilăria lor. Roşiile, piersicile, căpşunele aveau gust. Şi chiar şcoala din anii comunismului nu era chiar atît de rea. Se învăţau parcă mai bine nişte „baze“, de exemplu tabla înmulţirii. Iar în şcoală era disciplină, copiii se temeau de profesori şi nu profesorii de copiii… Aud deseori astfel de poveşti cu aer nostalgic. Un fost coleg de şcoală pe care îl întîlnesc după douăzeci de ani îmi spune că fiul lui, care face studii superioare la Londra, nu ştie de fapt pe de rost tabla înmulţirii, cînd trebuie să facă un calcul îşi scoate imediat telefonul mobil…

În Bucovina mea natală, în această lună august, casele, miile de case noi, respiră uşurate, sînt fericite. Timp de o lună ele vor fi locuite, vor trăi momente de normalitate, se vor bucura de zarvă, de strigătele copiilor… Pentru că în septembrie multe din aceste case vor trebui din nou să se scufunde în singurătate şi în aşteptare. Ferestrele se vor închide, perdelele vor fi trase, obloanele vor obtura din nou accesul luminii. Numărul de case noi este mai mare, în prezent, decît cel de case vechi, în Bucovina. Românii care lucrează în străinătate au obsesia caselor, vor să aibă numaidecît o casă a lor, bine utilată, în care să ştie că se pot întoarce la pensie sau în orice moment dacă intervine vreo criză… Se vor întoarce însă ei, cu adevărat? „Ah, dacă ar fi ceva de făcut în România…“

Da, în România ar fi ceva de făcut. Ar trebui declanşată o reflecţie naţională pe tema oportunităţilor economice. Care oportunităţi nu cad din senin, ele nu pot fi decît fructul voinţei politice. Prin ce programe i-am putea aduce îna-poi pe cei patru sau cinci sau şase milioane de români plecaţi să lucreze din greu în Europa occidentală? Români care nu sînt nici bine plătiţi şi nici foarte fericiţi. Şi ai căror copii au dubii identitare, iar uneori intră în viaţă fără să ştie efectiv care este limba lor maternă. Pentru că părinţii lor nu au timp, mulţi dintre ei, să le spună cîte o poveste înainte de culcare. Atunci, pentru aceşti copii, limba maternă devine limba în care se joacă… O limbă utilitară, importantă, fără îndoială, dar incapabilă să structureze în profunzime o fiinţă umană.

Nu numai în România, dar şi în Europa ar fi ceva de făcut. O reechilibrare economică a ei. Pentru că Europa este un fel de navă şi se ştie că navele dezechilibrate se scufundă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Dan Negru, revoltat că prețul de intrare la Castelul Peleș este mai mare decât cel de la Versailles: „Regalitatea a dat-o în gard” VIDEO
Dan Negru a postat un filmuleț pe paginile sale de socializare în care arată că este mai scump să vizitezi Castelul Peleș, decât Palatul Versailles, al regilor Franței.
image
Detalii tulburătoare din dosarul polițistului omorât în timpul unei vânători ilegale. Cum a vrut inculpatul să ascundă fapta
Un tânăr polițist din București a murit după ce a fost împușcat în urma unei partide de vânătoare fără autorizație. Bărbatul care l-ar fi împușcat accidental a fost condamnat, dar nu și-a recunoscut faptele
image
Localnicii din „Toscana României”, călare pe biciclete electrice în loc de cai. Detaliile unui program turistic special FOTO
O regiune din Vâlcea, aflată pe faimosul traseu din Ținutul Vinului de Drăgășani, a accesat un proiect pe fonduri europene prin care a achiziționat 60 de biciclete electrice off-road pentru șase localități, menite să fie închiriate

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.