Ieși din supele și mîncărurile de fiecare zi. Țelina și păstîrnacul pot fi combinate la infinit, dar îți vine să imaginezi lumi. Imaginezi lumi din legume. Călătorești unde nu crezi. Așa am ajuns la Mulukhiyah. Ăsta e cu carne. Eu n-am pus. M-a inspirat doar Mulukhiyah. E o fiertură de buruieni. Am luat toate ierburile găsite, mărar, pătrunjel – leuștean, nu, nu dau doi lei cincizeci pe o legătură. Am luat ceapă, usturoi. Am pus coriandru, am pus chimen. Un pic. Am amestecat. A ieșit. Lămîie, orez. Bun. Simplu. Nu mai pot hali carne. Nu mai pot. Mi s-a închis stomacul la delicii carnivore. Fac apoplexie. Fac alergie la carne. Eu, care nu puteam trăi fără ceafa de porc, fără cîrnatul teribil. Ce-i cu mine?

Am și dat tură prin piață. Am dat tură că mișunau nemascații. Mișunau aiurea. Mă contaminam. A, am pus și o picătură de ulei de măsline. În scîrbă mare, însă. Deci totul m-a costat 10 lei. După aia m-a pus gîndul la un desert. Văd pară. Iau trei. 6 lei mă taxează gașperița de la piață. Hei, frate, scump! Așa că tai felul doi. Ce meschin mă simt acum, dar era pe mintea mea, pentru ușurătatea ființei. Fac salată de roșii, castraveți, brînză grasă, ardei capia. 20 de lei. Gustos. Îmi amintește de bunici. Gata, ies în pas de pisică din piață. O iau pe lîngă ziduri. Nemascații după mine.