Fericirea ca scop oficial

Derek BOK
Publicat în Dilema Veche nr. 363 din 27 ianuarie - 2 februarie 2011
Fericirea ca scop oficial jpeg

Într-o vreme a bugetelor restrînse şi a crizei financiare, politicienii văd astăzi în creşterea economică cheia de boltă a programelor de politică internă. PIB-ul este considerat principalul indicator al bunăstării naţionale. Dar, cîtă vreme privim înainte, spre 2011 şi mai departe, ar trebui să ne întrebăm: este cu adevărat înţelept să acordăm creşterii o importanţă atît de mare? 

Într-adevăr, multe studii au confirmat faptul că naţiunile mai bogate tind să fie mai fericite decît cele sărace, şi că oamenii bogaţi sînt, în general, mai satisfăcuţi decît concetăţenii lor mai puţin înstăriţi. Cu toate acestea, alte rezultate din mai multe ţări relativ prospere, cum ar fi Coreea de Sud şi SUA, arată că cetăţenii lor nu sînt considerabil mai fericiţi astăzi, decît erau cu 50 de ani în urmă, în pofida dublării sau chiar a cvadruplării venitului mediu pe cap de locuitor. 

Mai mult, în urma unui studiu canadian recent, s-a constatat că cei mai fericiţi oameni locuiesc în provinciile cele mai sărace, precum Newfoundland şi Nova Scotia, pe cînd cetăţenii provinciilor celor mai bogate, mai ales Ontario şi British Columbia, se numărau printre cei mai nefericiţi. Atîta vreme cît fericirea e, în fond, ceea ce îşi doresc oamenii cel mai mult, iar bogăţia este doar un mijloc către acest scop, întîietatea acordată recent creşterii economice pare să fie o greşeală. Ceea ce reiese cu claritate din aceste studii este că oamenii nu se prea pricep să prezică ce anume îi face fericiţi sau trişti. Ei se concentrează prea intens asupra reacţiilor iniţiale la schimbările care survin în viaţa lor, fără să observe cît de repede se estompează bucuria, bunăoară, a unei maşini noi, a unei măriri de salariu sau mutarea într-un loc cu o climă mai însorită; de fapt, ei nu vor fi mai fericiţi decît înainte. De aceea, pentru politicieni este riscant să se bazeze doar pe sondaje de opinie şi pe focus-grupuri, pentru a descoperi ce anume ar spori cu adevărat fericirea oamenilor. 

În orice caz, din cercetările actuale se pot trage două concluzii la care cei cu putere de decizie politică ar trebui să se gîndească serios. Prima ar fi că cele mai multe lucruri care aduc satisfacţie durabilă indivizilor sînt, de asemenea, bune şi pentru alţi oameni – căsniciile stabile şi relaţiile apropiate de orice fel, ajutorarea celorlalţi, participarea la activităţi civice, o guvernare democratică eficientă şi onestă. Astfel, politicile care promovează bunăstarea individului tind să contribuie şi la binele societăţii în genere. 

A doua concluzie ar fi că experienţele care produc plăcere sau insatisfacţie durabile nu constituie întotdeauna o prioritate de prim rang în cercurile guvernării. De exemplu, trei afecţiuni medicale care produc o suferinţă intensă şi de durată – depresia clinică, durerea cronică şi insomniile – pot fi tratate, adesea, cu succes, spre marea uşurare a celor suferinzi. Dar tocmai astfel de oameni sînt, frecvent, insuficient asistaţi de către sistemele de sănătate. 

Reacţia firească la toate acestea ar fi întrebarea dacă cercetarea fericirii prezintă, realmente, suficient de multă încredere pentru a fi folosită de cei cu putere de decizie politică. Cercetătorii au acordat o mare atenţie acestei probleme şi, după testări îndelungate, au descoperit că răspunsurile pe care oamenii le dau întrebărilor cu privire la propria lor bunăstare par să coincidă destul de bine cu mărturii mai obiective. Oamenii care pretind că sînt fericiţi tind să trăiască mai mult; se sinucid, consumă droguri şi alcool mai rar; sînt promovaţi mai frecvent la locul de muncă, se bucură de mai mulţi prieteni buni şi de căsnicii durabile. Iar percepţia lor asupra propriei bunăstări coincide, în mare măsură, cu opiniile prietenilor şi ale membrilor familiei. 

Astfel, statisticile despre fericire par să fie, în mare, la fel de exacte ca multe alte statistici folosite frecvent de politicieni, precum sondajele de opinie, indicatorii sărăciei sau chiar creşterea PIB – toate fiind presărate cu imperfecţiuni. 

Desigur, cercetarea fericirii este încă la început. Multe întrebări rămîn neexplorate, unele studii nu sînt suficient demonstrate prin probe, iar altele, precum cele care vizează efectele creşterii economice, au dus la rezultate contradictorii. 

De aceea, ar fi prematur să fundăm noi politici temerare doar pe cercetarea fericirii, sau să urmăm exemplul minusculului regat Bhutan, adoptînd Fericirea Naţională Brută ca principal obiectiv al  naţiunii. Dar rezultatele ei pot fi deja utile legislatorilor astăzi – de exemplu, pentru a stabili priorităţi între mai multe iniţiative plauzibile sau pentru a identifica noi posibilităţi de intervenţie politică, care să merite să fie studiate în detaliu. 

Guvernele ar trebui să urmeze măcar exemplul Marii Britanii şi al Franţei, şi să-şi pună problema publicării unor statistici periodice, cu tendinţele bunăstării cetăţenilor lor. Astfel de rezultate vor stimula, cu siguranţă, o dezbatere publică fructuoasă şi vor furniza totodată cercetătorilor date valoroase. 

Dincolo de asta, cine ştie? Cercetarea viitoare va livra, fără îndoială, informaţii mai detaliate şi mai sigure despre tipurile de măsuri politice care contribuie la fericirea oamenilor. Poate că, într-o bună zi, funcţionarii publici vor folosi chiar această cercetare pentru a-şi modela deciziile. În fond, ce poate fi mai important pentru alegătorii lor decît fericirea? Într-o democraţie, cel puţin, aceasta ar trebui să aibă, fără îndoială, o anumită importanţă.

Derek Bok, preşedinte al Universităţii Harvard între 1971-1991 şi 2006-2007, este autorul cărţii The Politics of Happiness (Princeton University Press, 2010).  

Copyright: Project Syndicate, 2011
www.project-syndicate.org  

traducere de Matei PLEŞU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.