Simona Halep va fi campioană la Wimbledon timp de doi ani, Kim Clijsters își va cam fi ratat revenirea (a doua) în circuitul profesionist, surorile Williams vor fi și mai în vîrstă, iar Federer probabil că va avea barbă albă cînd se vor relua meciurile. Va fi șocant sau amuzant?

O distopie: cum ar fi să nu mai existe sport de performanţă? Ce vor face toţi cei înşiraţi mai sus? Adică nu din ce vor trăi, această problemă e în terenul celorlalţi din business, care vor trebui să-şi găsească repede alte meserii. Întrebarea e cu ce îşi vor ocupa nemurirea care le-ar cădea pe cap nechemată.

Degeaba credem că Serena sau Roger n-ar fi departe oricum de finalul unei fabuloase cariere. Că s-ar consola cu asta. Nu merge aşa. Nu pentru ei. O minge dacă le iei, nu un an, e ca şi cum le-ai lua tot, tot. Ar fi ca şi cum ai tăia o bucată din ei. Deci nu vor conta bărbile, vîrstele, pauza imensă sau posibilitatea, în cazul lui Clijsters, de a se face de rîs. Un campion e un personaj cu un diavol în el care nu-i dă pace. E ca o boală, o nevoie colosală de a străbate tot drumul, de a termina treaba, de a nu lăsa nimic, nimănui. Pot fi cei mai simpatici oameni din lume în „civilie”, de fapt sînt monştri ai succesului, nebuni întru trofee, suflete de ucigaşi în serie. Chiar dacă acum unii dintre ei se alintă, Djokovic face yoga în iarbă, Federer trimite ajutoare Africii, iar Halep glumeşte cu varianta buhăită a lui Boris Becker.

Oricînd se va întîmpla restart-ul, ceea ce vor avea în mînă va fi o rachetă nucleară. Cu atît mai mult cu cît în adîncul lor simt că acest timp le-a fost furat. Trebuie deci să se răzbune, din asta trăiesc atunci cînd nu cîştigă. Şi nimeni n-a cîştigat lunile astea. Cu bărbi sau nu, cu dinţii o să sfîşie. Nu va fi nici şocant, nici amuzant. Va fi cum trebuie. Aceşti tipi şi tipe, mai mult decît oricare dintre noi (exceptîndu-i pe cei infectaţi), au trăit spaima vieţii lor. De aceea, cînd se va da jos lanţul de la intrarea în arene, vor veni cu un cuţit în dinţi. Încercaţi să nu le staţi în cale.