Un mic secret vinovat: Cluj e tot în România, ca Bucureştiul, Iaşiul, Sibiul, Spermezeu şi Udaţi-Mînzu. Ţara asta pare făcută din bucăţi de stofă rămase din croielile de la diferite haine împărăteşti. Fiecare a venit cu peticul lui şi e mîndru foc de el. Mai mult decît a fi român contează, după cum se comportă unii, să fii ardelean, bănăţean, oltean sau sud-şmecherean. CFR Cluj e o bună declinare a „Hainelor noi ale împăratului”. După încă un meci european complet ratat, la vestiarele campioanei fotbalului românesc din ultimii patru ani s-a iscat o păruială de filme cu gangsteri între unii angajaţi şi alţi angajaţi, cei din urmă bodyguarzi ai patronului Varga. Motiv de maximă satisfacţie pentru unii rupţi în fund de prin alte ţinuturi ale patriei („Uite, bă, cine se dădea superior de regiune!”) şi de amăreală vindicativă a vaşnicilor transilvani, care au găsit de cuviinţă să spună, unii dintre ei, că manierele de şanţ ale ceferiştilor sînt, de fapt, rezultatul contaminării vestului de către sud! Frustrările au luat-o zdravăn la vale. La Cluj e nebunie, da, pentru că nu poţi sta an de an cu pistolul la tîmplă. Mult timp asta a produs, relativ la fotbalul românesc, performanţă. Dar acolo nevoia de a recupera rapid banii investiţi iniţial, inclusiv pentru extragerea echipei din insolvenţă, a creat o psihoză care nu avea cum să se sfîrşească bine. CFR a trăit alternînd rezultatele foarte bune cu cu imixtiuni şi iniţiative patronale de tip becalian. O stare care a menţinut mereu un drob de sare deasupra clubului. Dar să se ajungă la bătaie, la aceste poale ridicate în cap, nu s-ar fi gîndit nimeni. Aşa se vede că oriunde în fotbal conduc cetăţeni veniţi din lumi întunecate, cu apucături suspecte. Culmea e că, odată calmată situaţia, evacuată vechea conducere şi antrenorul care reuşise maximum de puncte în campionat (vina lui era prestaţia penibilă din Europa), toate au intrat în matca lor. Adică s-a reverificat perfectul ilogic al acestui sport. Trei zile mai tîrziu după eliminarea ruşinoasă din Europa League şi cafteala zisă, după ce patronul Varga ţinuse jucătorii şi pe Şumudică la porţile închise ale bazei de pregătire, CFR a spulberat FCSB, care tocmai intrase pe drumul firesc al unei echipe conduse – miracol! – chiar de un antrenor. Cineva vrea să rîdă de noi. Şi îi iese de minune.