Noi, politicienii noştri şi criza refugiaţilor

Publicat în Dilema Veche nr. 604 din 10-16 septembrie 2015
Ecourile tragediei jpeg

Pînă în momentul în care scriu aceste rînduri nu a fost făcut public vreun sondaj care să arate atitudinea românilor faţă de fenomenul refugiaţilor. Dar, urmărind dezbaterile din spaţiul public (iar aici reţelele de socializare îşi au rolul lor foarte important), se poate simţi existenţa unui curent puternic de respingere: refugiaţii nu au ce căuta aici, întreţinerea lor ne-ar costa prea scump, problema nu e a noastră, pericolul infiltrării militanţilor islamişti este prea mare, şi aşa mai departe. Şi este aproape sigur că aceste atitudini au fost amplificate şi pentru că fenomenul refugiaţilor s-a suprapus cu dezbaterea internă privind ridicarea noii moschei de la Bucureşti.

Şi iată cum, dintr-odată, o criză mutată pe neaşteptate din regiunea mediteraneană în imediata noastră vecinătate scoate la lumină atitudini egoiste, naţionaliste şi intolerante, pe care cu greu le puteam bănui a exista în România, cel puţin într-o asemenea măsură. Este vorba despre România, pe care sondajele Eurobarometru din ultimii ani o arătau printre cele mai pro-europene din regiune, dacă nu cumva cea mai. 

Dintr-odată, la un prim semn de criză – şi nu una care să ne afecteze direct, ci doar ajunsă în vecinătate –, o bună parte dintre ai noştri îmbrăţişează ideea cetăţii asediate, a izolaţionismului, a egoismului naţional. 

Ei uită astfel că această criză este una a întregii Europe – unii istorici şi filozofi vorbesc chiar despre o ameninţare la adresa civilizaţiei europene. Putem rămîne neatinşi cînd întreaga Europă este ameninţată? 

Apoi, ei uită că românii înşişi au fost priviţi în Occident ca nişte invadatori. La vremea lor, şi românii au trecut „dincolo“ pitiţi în compartimentele de bagaje ale trenurilor sau în remorcile camioanelor. Şi noi am ştiut ce înseamnă umilinţa obţinerii unei vize Schengen. Iar în vestul Europei, nici azi nu s-a şters întru totul această imagine a „hoardei“ de români. Măcar avînd în vedere această experienţă traumatizantă – şi nu doar pentru cei care au trăit-o direct, ci pentru noi toţi – am putea să abordăm cu mult mai nuanţat această criză.

Se pune apoi problema solidarităţii. Pretindem solidaritate din partea Europei şi o primim sub diferite forme: fonduri de coeziune, ajutoare în caz de calamităţi, susţinere în lupta împotriva corupţiei şi altele. Este corect ca acum, cînd ameninţarea este una la adresa Europei noastre, să băgăm capul în nisip? 

Problema este că înşişi liderii noştri au lăsat lucrurile să treneze şi nu au venit în faţa societăţii cu o atitudine fermă, în spirit european. Ei ar fi fost primii care să explice de ce România trebuie să-şi asume găzduirea unui număr de refugiaţi, în conformitate cu mărimea populaţiei şi cu puterea noastră economică. Pentru că este o problemă europeană şi trebuie rezolvată de europeni – fiecare după puterile lui. Lasă că mare parte din banii necesari găzduirii acestor oameni care fug din faţa urgiei vin de la Bruxelles. 

Preşedintele, premierul şi şefii marilor partide au lăsat pur şi simplu impresia că se tem să abordeze problema în public, că le e frică să formuleze o poziţie clară şi că se agaţă de ideea că pot să stea cu capul la cutie pînă trece valul. 

Greşit. Nu doar că această criză va fi una de durată şi că, la un moment dat, şi România va fi afectată, într-un fel sau altul. Dar o lipsă de coeziune europeană acum va putea pune în pericol libertăţi europene de care ne bucurăm acum şi pe care în mod eronat le considerăm cîştigate pentru totdeauna. 

Spaţiul Schengen, de pildă, ar putea fi reconsiderat. Iar asta ne va afecta în modul cel mai grav cu putinţă. Mai întîi, fiindcă mişcarea în interiorul Uniunii Europene va fi mai dificilă. Controalele efectuate la frontieră de poliţiştii austrieci, după cazul şocant al refugiaţilor morţi în camioane, au avut ca efect cozi de zeci de kilometri pe autostrada ce leagă Budapesta de Viena. Oamenii au avut de aşteptat ore întregi acolo unde altădată treceau fără probleme. Mărfurile au rămas blocate, afacerile au avut de suferit. Populiştii care cer astăzi revenirea la frontierele interne ale Uniunii au putut vedea astfel cu ochii lor urmările unei asemenea idei: un blocaj aproape total al economiei europene, infinit mai integrată azi decît acum 30-40 de ani.

Este în interesul nostru o repunere în discuţie a Spaţiului Schengen, din care sperăm ca într-o bună zi să facem parte? Evident că nu.

Şi apoi, dacă mişcarea în interiorul Uniunii este pusă în discuţie, drumul pînă la o eventuală afectare a drepturilor românilor nu este chiar atît de lung. Una dintre ideile formulate la Londra – şi nu doar de UKIP, ci şi de conservatori! –, în perspectiva viitorului european al Marii Britanii, era chiar limitarea libertăţii de mişcare în interiorul Uniunii. În funcţie de gradul de bogăţie al unui stat membru sau al altuia, evident. 

Ocupaţi cu micile lor războaie interne, cu ochii la sondaje şi, probabil, cu o înţelegere precară a adevăratelor provocări ale proiectului european, liderii României au tăcut. Iar tăcerea lor a amplificat curentul antieuropean şi izolaţionist din societate.  

Ovidiu Nahoi este realizator la TVR2. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Amenda primită de o pensionară din Brașov pentru că a plantat flori în grădina blocului. „Este anormal ce se întâmplă”
Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei femei de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia, potrivit bzb.ro.
image
Nike și Adidas, bătute de niște fete fâșnețe: invenția unei companii elvețiene fascinează lumea FOTO
Giganții de pe piața încălțărilor de alergare au înregistrat un eșec rar după un maraton major. La Boston, primele trei locuri din clasamentul feminin au fost ocupate de atlete care au purat alte mărci.
image
Joaca de-a vremea. Posibila cauză a inundațiilor catastrofale din Dubai, ploaia artificială VIDEO
Despre „însămânțarea norilor” se vorbește de mult timp, iar tehnica este folosită în multe țări care au probleme mari din cauza secetei. Sunt voci care spun că vremea ciudată din Dubai este legată de ploaia artificială creată acolo pentru a mai îmblânzi vremea.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.