Criza climatică se adîncește. Dezechilibrele se agravează într-un ritm fără precedent. Cel mai recent raport al grupului interguvernamental de experți despre evoluția climei e un semnal de alarmă și un îndemn la acțiune. 234 de oameni de știință din 66 de țări au studiat evoluțiile climatice și efectele emisiilor de CO2 pe baza analizei a peste 14.000 de cercetări științifice întreprinse în ultimul deceniu. Pentru prima dată, studiul demonstrează că rolul activităților umane în procesul de încălzire globală este „fără echivoc”, provocînd „schimbări rapide în atmosferă, oceane, criosferă și biosferă”. Activitățile umane, în special arderea combustibililor fosili (cărbune, petrol și gaze) pentru transport, producția de energie electrică, agricultură sau industrie, emit gaze cu efect de seră care cresc în mod constant. O catastrofă produsă de oameni!

Temperatura la suprafața Pămîntului a crescut cu aproximativ 1,1 grade Celsius în ultimul deceniu comparativ cu 1850-1900, încălzirea fiind mai pronunțată la nivel continental (1,6 grade) decît deasupra oceanelor (0,9 grade). Iar temperatura la nivel global crește accelerat.

Încălzirea e doar un aspect al schimbărilor climatice. Și un factor declanșator pentru alte dezechilibre. Fenomene meteo extreme au crescut în frecvență și în intensitate. Topirea ghețarilor e un proces fără precedent în ultimii două mii de ani: rata de topire a calotelor glaciare din Groenlanda și Antarctica s-a cvadruplat în intervalul 1992-1999 și 2010-2019. Efectul? Creșterea nivelului mării într-un ritm de 3,7 mm pe an, între 2006 și 2018. Cu alte consecințe nefaste: temperatura oceanului e mai ridicată, nivelul de oxigen e mai scăzut, aciditatea apei e mai mare – și toate aceste modificări afectează fauna și flora oceanice.

Raportul descrie în amănunt și pe un ton tăios toate aceste fenomene și expune riscurile la nivel planetar. E, dacă vreți, încă un avertisment pentru state, cu trei luni înaintea celei de-a 26-a conferințe ONU privind clima (COP26) de la Glasgow. Dar și un bilanț provizoriu, în plan politic, al acordului climatic de la Paris, din 2015: doar jumătate dintre semnatarii documentului și-au fixat obiective mai ambițioase pentru a se asigura că pot îndeplini angajamentele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Așa cum arată acum situația la nivel global, angajamentele sînt insuficiente pentru a îndeplini obiectivele tratatului internațional, adică  limitarea încălzirii climatice „mult sub” 2 grade comparativ cu perioada anterioară (era preindustrială) și, dacă este posibil, la 1,5 grade Celsius. Conceput ca o foaie de parcurs, cu obiective clare și termene precizate (2030, respectiv 2050), acordul părea, acum șase ani, cînd a fost parafat, o promisiune realizabilă. Însă de la angajament la aplicarea lui e o distanță de netrecut pentru unele state. Nu doar retragerea SUA din acest acord, ci și mobilizarea redusă a altor țări semnatare au condus la ratarea unor obiective intermediare importante. Nu, nu se poate vorbi de un eșec al acordului de la Paris. Dar putem spune că statele au eșuat să protejeze mediul.

Pandemia și măsurile sanitare au redus considerabil nivelul emisiilor de dioxid de carbon. Unii economiști și activiști de mediu s-au bucurat de această pauză pentru planetă. Efectele reale ale acestei scăderi temporare a emisiilor sînt însă insesizabile.  

Dincolo de statistici și de prognoze – îngrijorătoare, aproape amețitoare – e realitatea de lîngă noi. În Italia, în Grecia, în Turcia, în Rusia ard pădurile. Incendii spontane, de vegetație, produse de temperaturile ridicate și întreținute de curenții de aer torizi. Mii de hectare de pădure dispar mistuite de foc. Nu e pentru prima dată cînd se întîmplă asta. Dar parcă nicicînd n-au fost atît de multe focare pe suprafețe atît de extinse în Europa. O tragedie colosală se desfășoară sub ochii noștri: imaginile sînt copleșitoare. Oare de ce alte dovezi mai avem nevoie ca să înțelegem că sîntem în pragul unei catastrofe planetare?