Parcă ieri...

Publicat în Dilema Veche nr. 466 din 17-23 ianuarie 2013
Erasmus Doi jpeg

Parcă ieri eram în şedinţă de sumar, la Ştiri, cu Radu Coşarcă (el nu ştia că o să fie membru în CNA, apoi şef la Tele 7 abc, apoi la Antena1 şi că apoi se va retrage în PR), cu Anca Toader (care nu ştia că o să ajungă să lucreze la BBC, la Londra), cu Tudor Barbu (care nu ştia că o să fie senator Dan Diaconescu), cu Mişu Predescu (încă nu era mahăr mare în trustul PRO). Şi eram supăraţi rău. Iar sunaseră de mama focului, de pe la toate ministerele. „Hai, fiţi băieţi buni, băgaţi ştirea aia cu…“ Am luat hotărîrea cea mai curajoasă posibil. Eram, nu-i aşa, redactor-şef la Ştirile singurei televiziuni din România. Coşarcă era adjunct, dar el era şi crainic. A fost mai mult decît de acord, a fost de-a dreptul entuziasmat.

„Doamnelor şi domnilor, vă prezentăm următorul reportaj ca urmare a intervenţiilor repetate şi a presiunilor venite din partea domnului ministru X.“ Aşa a citit, pe post, Radu Coşarcă. A trecut Jurnalul, eram încîntaţi de vitejia prestată. „Să te ţii reacţii mîine prin România liberă şi prin Caţavencu. E imposibil să nu-i plesnească pe-ăştia, să ne lase naibii în pace…“ A doua zi, nimic! Am luat la rînd toate ziarele: ni-mic! „Eh, o fi fost după închiderea ediţiei, nu au apucat să scrie… băgăm şi în seara asta.“ Şi am băgat. Trei ştiri, cu „blancheta“ (adică prezentarea ştirii, citită de crainic) de rigoare, indicînd sursa presiunii pentru reportajele respective. Şi tot nimic! Nu băgase nimeni de seamă! Nici măcar Răzvan Theodorescu, preşedintele nostru de atunci, nu ne-a chemat să ne certe. Pur şi simplu, era firesc să fim sunaţi, pentru a băga o ştire sau alta. Aşa gîndea România de atunci. Cred că aşa gîndeşte şi azi. Ne-am lămurit, repede, cîte parale fac învăţăturile americanilor despre „libertatea presei“ şi „presa independentă“ (eram aproape toţi şcoliţi prin burse americane). America nu-i România, făcusem o mare descoperire!

Parcă ieri ne-au demis pe toţi (pe Radu, pe Anca şi pe mine – că noi aveam funcţii de conducere), pentru că noi hotărîserăm că formularea corectă ar fi „Regele Mihai, fostul suveran al României“, nu „Mihai, fostul rege al României“. În locul meu a venit Cornel Roşiianu (de la care, de altfel, preluasem funcţia). Parcă ieri era cînd s-a angajat acolo şi Gabi Vrânceanu (care nu ştia, pe atunci, că va fi purtător de cuvînt al Guvernului, vedetă la o televiziune particulară şi, apoi, ditai parlamentarul, colegă cu fostul ei coleg de redacţie, Tudor Barbu). Venea de la PD, din Modrogan, unde lucrase cu Alexandru Sassu (care nu ştia că va deveni preşedinte al TVR, înainte de a duce de rîpă un proiect TV al lui Dinu Patriciu) şi învăţa tainele jurnalismului de la Cornel (Roşiianu).

Parcă ieri, retras spre redacţia „de origine“ (Economic-Agrar-Ştiinţă), coleg de birou cu Alexandru Mironov (care bănuia că va deveni consilier prezidenţial, apoi şef birou UNESCO în România) şi cu Cornelia Rădulescu (de la care am învăţat cum se respectă limba română, mai mult decît în toţi anii de şcoală), mi-a venit ideea de a face un talk-show în care moderatorul să nu mai fie în centrul cadrului, să lase invitaţii să fie atracţia emisiunii. Nu-i vorbă, nu era chiar ideea mea. Cu puţină vreme în urmă, făcusem un stagiu la CNN, la Larry King (care nu ştia că se va retrage din meserie pentru că totul va deveni mult prea vulgar, mult prea orientat după audienţă şi că va lăsa locul unui editor de tabloid britanic). De la el aflasem că în centrul cadrului pui invitatul, că el aduce plusvaloare unei emisiuni, nu moderatorul.

Parcă ieri, împreună cu Carmen Bendovschi (care nu ştia că va deveni şefa ICR la Viena), am pornit un talk-show cu doi moderatori şi doi invitaţi: La puterea a doua. Am avut şi telefon în direct, a fost primul din istoria televiziunilor româneşti. După ce Carmen a plecat, am lucrat cu Lia Trandafir (care nu ştia că va deveni avocata Habsburgilor) şi cu Virginia Gheorghiu (care nu ştia că va fi şefă la Tofan Grup, apoi ditai directoarea la BERD).

Parcă ieri, încercam să ne facem parteneri media cu o publicaţie nouă. Un săptămînal. Îi zicea Dilema (care nu ştia, pe atunci, că va deveni şi veche, la un moment dat). Parcă ieri era acum 20 de ani.

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
Republica Moldova, urmǎtoarea țintǎ a Rusiei. Cine sunt trimișii lui Putin ANALIZǍ
Federaţia Rusă devine tot mai prezentǎ în Republica Moldova, în contextul în care Ilan Şor, omul Kremlinului, a anunţat înființarea platformei Victoria, menitǎ sǎ adune opoziția pro-rusǎ

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.