Puterea afrodisiacă

Publicat în Dilema Veche nr. 378 din 12-18 mai 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Legendă: Se spune că în timpul vizitei lui Nixon în China din februarie 1972, Mao Zedung a vrut să arate cumva omologului său american că ştie multe. Deşi discuţiile lui Nixon erau programate să aibă loc cu premierul Ciu En Lai, preşedintele (pardon!, Preşedintele) care şi-a legat numele de Marele Salt Înainte, de Revoluţia Culturală şi de atîtea alte istorii îngrozitoare, a vrut să-şi marcheze teritoriul şi să arate greutatea pe care o are. Se spune că, la un moment dat, în timpul întrevederii oficiale dintre cei doi lideri, Mao l-a abordat brusc pe Henry Kissinger, pe atunci asistent al preşedintelui american pentru probleme de securitate, spunîndu-i: „De multă vreme mă intrigă ceva în privinţa dumneavoastră“. „Ce anume?“, a întrebat Kissinger. „E o chestiune personală, dar totuşi o ridic pentru că, repet, mă intrigă. Cum se face că sînteţi atît de urît, gras, complet neatractiv şi, totuşi, aveţi în patul dumneavoastră atît de multe femei?“ Desigur, liderul chinez voia să atragă atenţia americanilor că serviciul său de spionaj lucrează intens la Washington, informîndu-l inclusiv în privinţa aventurilor erotice ale celui pe care connaisseurii administraţiei Nixon îl numeau „preşedintele din umbră“. Replica lui Kissinger a urmat imediat, a făcut epocă şi este şi astăzi citată de cîte ori vine vorba: „Puterea, domnule preşedinte, este cel mai irezistibil afrodisiac“. Încîntat, desigur, de propria formulare, Kissinger însuşi a mai repetat-o public de multe ori.

Efectul afrodisiac al puterii, parcă mai puternic la început de mandat şi tot mai discret pe măsură ce se apropie alegerile, are o fenomenologie mai vastă decît s-ar crede. Nu vreau să scriu aici despre amantele, metresele şi favoritele puterii, despre domniţele care suspină în preajma junilor cu piepturi bombate prin sacouri ministeriale sau altele asemenea. Nu acest efect afrodisiac mă îngrijorează, pentru că, la urma urmei, faptul că interesul pentru un bărbat care devine ministru sau ambasador creşte exponenţial pe piaţa budoarelor e cel mai inofensiv lucru într-o ţară care, în general, a fost mutilată de incompetenţă, corupţie şi cinism. Mă îngrijorează cel mai mult acel efect afrodisiac al puterii care îl face pe cel ajuns acolo, sus, să se îndrăgostească de sine însuşi. Consecinţa cea mai periculoasă a forţei afrodisiace a puterii este efectul ei narcisic. La noi, primul care sucombă efectului afrodisiac al puterii este chiar cel care o are.  

Întotdeauna m-am întrebat ce poate fi în mintea unui om îndrăgostit de sine însuşi. Cînd se scoală de dimineaţă, se duce în baie, se uită în oglindă şi, Doamne!, deodată se înfioară de minunăţia pe care o vede. E atît de îmbătat de propria-i viziune, încît nu se poate transporta de colo-colo decît în clipiri de girofar şi sunet de sirenă. Nu poate să şadă decît în cabinete cu ferestre înalte, acoperite de falduri grele, imperiale, iar paşii nu-i mai pot călca decît pe parchet italian, din acela cu lame subţiri şi lungi. Nu poate lăsa aghiotantul să care hîrtiile decît în servietă din piele de Córdoba şi nu mai poate decît să aibă un fel aparte de a privi lumea din jur – amestec de preocupare şi condescendenţă. Toate astea se întîmplă pentru că ajunge să fie atît de încîntat de sine, încît nu mai poate decît să-şi acorde cel mai rafinat tratament posibil. Ajungi să te admiri enorm pentru fiecare hîrtie pe care o semnezi, pentru fiecare cap care se pleacă servil cînd treci ca un prinţ prin culoare lungi, pentru fiecare vorbă pe care o scoţi şi aplaudacii o preiau ca un ecou viu – în asemenea clipe e greu să-ţi rezişti. Te îndrăgosteşti de tine însuţi cît ai zice „ministru“. Devii atît de important pentru tine însuţi încît chiar ajungi să crezi că eşti important pentru ţară, că ai un destin istoric, că aripile acestea care ţi-au crescut din umeri sînt chiar aripi de înger cu misiune salvatoare. La fiecare schimbare de putere din România avem parte de asemenea indivizi – grupul celor seduşi definitiv de aromele afrodisiace ale puterii se reproduce, se împrospătează după o regulă naturală misterioasă.  

Puterea este, de fapt, un şir de ritualuri şi de false prejudecaţi. Ritualurile sînt cele mai interesante, prejudecăţile sînt triste. Un ritual, de pildă, e acela al privirii în sus spre demnitar. Pînă mai ieri era egal cu sine însuşi, îl băteai pe umăr şi el răspundea cu un zîmbet. După numire, ia distanţă şi îţi cere, cu privire aspră, să nici nu te gîndeşti la bătaia pe umăr, ci să asculţi cu atenţie ce ţi se spune. Înainte stătea de vorbă, acum are ceva să comunice. Îţi cere, în fond, să te conformezi unui ritual. O prejudecată falsă este aceea că, dacă eşti la putere, îţi e bine. Ai de toate, cum s-ar zice. Am fost şi eu sub acest „corn al abundenţei“. Sincer, prefer opoziţia. În opoziţie lucrurile sînt mai clare, perspectiva e mai tranşantă şi angajamentul mai ferm. La putere, totul e amalgamat, nimic nu e simplu, nuanţele invadează peisajul pînă la eradicarea oricărui relief şi loialităţile sînt, parcă, mai fragile. În opoziţie, dacă faci concesii se cheamă că trădezi, la putere, dacă faci concesii se cheamă că guvernezi. În fine, în opoziţie am găsit mereu un fel de solidaritate cu lumea, pe care nu am găsit-o niciodată la putere. Gîndiţi-vă la cel mai complet tratat despre putere scris vreodată – dramaturgia lui Shakespeare – şi îmi veţi da dreptate. Sentimentele puternice, vitale, curajul şi demnitatea, loialitatea şi eroismul sînt ale opoziţiei. Odată ajunşi la putere, oamenii se recolorează în tonuri mai palide, devin machiavelici sau hamletieni, adică decad. În fine, acesta este cel din urmă efect al forţei afrodisiace a puterii – ca orice afrodisiac, de fapt, puterea te face să-ţi pierzi minţile. Există o singură şansă să te ţii bine: cultura. Dacă ai obişnuinţa exerciţiului cultural, poţi scăpa, dacă nu, afrodisiacul îşi face efectul imediat.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.