Eu sînt într-un trib de ceva ani. Acum îi spunem tribul de la Casa Bună, dar am fost tribul care făcea lecții la Școala 136 din Ferentari pînă prin august 2019. Avem grijă de peste 120 de copii. Tribul se învîrte în jurul cîtorva persoane.

● Elena. Poate să fie imposibilă. E încăpățînată și are o energie de îți vine să-i dai cu ceva să se potolească. Nu poate să stea locului și face o grămadă de minuni. Pe mine mă apucă rîsul de fiecare dată cînd o văd îmbrăcată super-elegant și țipînd după copii în ghetou. Nu pare să aibă nici un fel de frică și are vocație de scorpie, lucru foarte respectat nu numai în ghetou, dar și în trib.

Mi-am luat de la ea cîteva șuturi rapid pentru că, din cauză de inflamare a ego-ului, am uitat că binele copiilor e mai important și am tras niște smetii virtuale nu tocmai meritate directoarei de la Școala 136.

Are și talentul mamei de a putea vorbi mult și cu aceeași intensitate. Poate fi o pacoste, așa că nu prea se pune nimeni cu ea. Medici, autorități, mamele din ghetou și cred că și cîțiva traficanți de droguri par toți a fi incapabili să nu se supună voinței ei. O și iubesc, dar îmi este și frică de ea.

● Ancile. Sînt multe și toate esențiale. Anca 1, care ne organizează pe toți. Și ei îi este frică de Elena, totuși. Anca a rezolvat cu dusul copiilor la școala cea procopsită, cu spitale, cu certificat de handicap, cu tot felul de chestii de logistică. Arată ca o puștoiacă de 20 de ani, dar are peste 35. Anca 2 e peste tot. Tot timpul, ea face ceva și are chef să facă și mai multe. De la ajutat de pensionari pînă la acte pentru mașini sau transport de orice. Am cărat cu ea, cred, mobilă pentru zece apartamente și, deși e micuță, nu aș risca să o supăr. Mai e și fotograf super-talentat. Anca 3 e și ea mereu în priză. A funcționat de la rolul de mamă pentru una dintre fetele noastre, care a rămas cam pe stradă, pînă la acela de zeița aranjatului oriunde e nevoie. Și ea face minuni multe. Anca 4 e probabil unul dintre cei mai haioși și cei mai talentați oameni pe care îi știu. Este lidera de vîrstă a grupului, dar are și ea energie cît pentru vreo douăzeci. Și ea e un fotograf foarte tare și are, la fel ca Anca 2, o super-voce.  Mai sînt încă trei Anci, toate cam la fel. De Anci nu îmi e frică și îmi sînt super-dragi.

● Ioana. E născută în aceeași zi cu mine. E zeița gătitului împreună cu Cristina. De ambele îmi e la fel de drag pe cît îmi e de frică. Nu vrei să le ai inamice dacă nu ai gînduri sinucigașe sau o personalitate masochistă. Ioana este unul dintre cei mai generoși oameni pe care îi cunosc. Are o afacere de patiserie și are grijă de o mulțime de oameni. Mi-a tras și ea o ditamai smetia din care am învățat o grămadă. Dacă e nevoie de cineva care să rezolve ceva, Ioana e acolo.

● Corina. Se ocupă de picimea care nu merge încă la școală. E un super-expert cu o grămadă de diplome și are un megatalent de a lucra cu copiii. Și ea poate să fie de o afurisenie demnă de un loc în raiul mamei. I se aprind ochii imediat ce vin copiii și intră în priză de ne cam sperie pe toți. Eu mă cam ascund de ea, dar și-a creat un mini-trib care o ascultă, la fel ca mine, cu un amestec de admirație și frică.

Pe lîngă ele, sîntem noi, ceilalți. Fiecare face cîte ceva ca să meargă lucrurile, dar fără stihii ar fi imposibil. Bun, și fără Sorin nu am avea computere, fără Alin – instalații de tot felul, fără Marian – cam tot ce e nevoie prin casă, fără Ioana, Pablo, Remus și mai ales Eliza am fi cam în pom cu o mulțime de alte lucruri…

Nu am avea nici curs de citit, curs de croitorie, curs de robotică, curs de engleză, fructe, ajutoare de tot felul, de la mîncare pînă la electrocasnice, ajutor cu tot felul de acte, terasă, radiografii, iluminare, tratament dentar, tratamente oftalmologice, ochelari, operații, transportul copiilor, cărți de citit și sigur uit multe, dacă fiecare dintre noi nu ar face ceva foarte important.

Ultimele zile au fost dificile. A trebui să ne mutăm pe online și să rezolvăm o mulțime de lucruri noi pe lîngă cele pe care le făceam pînă acum.

Stihiile sînt aici. Și, pe lîngă ele, noi, restul.

O să fim bine.