Un model de reconstrucție a trecutului

Publicat în Dilema Veche nr. 879 din 11 - 17 februarie 2021
Iconofobie jpeg

Am recitit o carte interesantă: Scurta cronică a Annei Magdalena Bach. Traducerea românească a textului a fost făcută de George Sbârcea (de asemenea, autorul prefeței și al notelor însoțitoare). Volumul a apărut la Humanitas, în 2007, și reprezintă o biografie a compozitorului german Johann Sebastian Bach. Tehnic vorbind, cea care o scrie este doamna din titlu, Anna Magdalena, a doua soție a marelui organist din Leipzig. Există însă controverse printre istorici. Bănuiala dominantă – devenită aproape certitudine în istoriografie – e că volumul ar fi fost de fapt redactat, abia în 1925 (așadar, la 175 de ani de la moartea lui Bach), de o prozatoare britanică, Esther Meynell, fascinată pesemne de muzica și personalitatea creatorului cantatelor laice. Meynell ar fi preferat anonimatul, construind biografia din perspectiva Annei, o figură mai degrabă enigmatică, puțin dezvăluită posterității compozitorului (deși, straniu, unii specialiști consideră că ea a realizat, tacit, bucăți muzicale celebre din opera lui). În sfîrșit, dilema identității reale a autoarei nu se va rezolva probabil niciodată. Ceea ce ar frapa la textul în chestiune rămîne acuratețea datelor și informațiilor biografice. S-ar pune prin urmare, firesc, întrebarea de unde ar fi știut romaniciera londoneză, la începutul secolului XX, niște amănunte intime din existența unui neamț – fie el și notoriu, precum Bach – trăitor în Imperiul Prusac din prima jumătate a veacului al XVIII-lea? Impresie greșită. Cercetători noi au constatat că detaliile respective nu ar fi chiar atît de exacte pe cît par, dar că, această carte fiind cea mai citită biografie a lui Bach, ele au ajuns să funcționeze drept normă. Sînt, cu alte cuvinte, percepute ca istoria factuală incontestabilă a vieții importantului cantor (profesia „oficială” a compozitorului în Leipzig, orașul unde a petrecut mulți ani și unde, de altfel, a și murit).

Bizareria mă determină să presupun ceva. Oare nu cumva găsim în istoriografie o pornire irepresibilă pentru asemenea „transferuri” dinspre realitate (factualitate) către narativitate? Adică o predilecție pentru reprezentarea ficționalizată a lumii (devenită, prin frecventarea sa de către numeroase generații, încîntate la exercițiul „romanțării”, „istorie” fermă, aflată dincolo de orice dubiu analitic)? Personal, cred că da. Aflîndu-mă la Leipzig în urmă cu cinci ani (Lipsca – apropo de Lipsca, știați că vestitul nume de stradă bucureșteană, Lipscani, vine de la cuvîntul vechi lipscan, care însemna negustor sosit cu mărfuri din Leipzig, pentru comercializare, în acest punct nodal al capitalei noastre?), am vizitat și biserica Sf. Toma, unde Bach a fost, spuneam deja, multă vreme, „cantor” (organist și instructor muzical al școlii bisericești). Aici te uimesc două lucruri. Mai întîi, statuia compozitorului. Îl vedem, impozant, pe genialul Bach, elegant, aranjat, după moda momentului, cu perucă și redingotă. Totuși, un amănunt ciudat al sculpturii derutează. Cantorul, în pofida prestanței, își arată buzunarele pantalonilor goale (scoase în afară) – semn al sărăciei lucii, idee pe care pedalează și cronica Annei Magdalena (Esther Meynell). Privind casa alăturată, unde a locuit compozitorul pînă la moarte, ești însă tulburat. Ai în față, dacă nu un palat, cel puțin un conac maiestuos! În al doilea rînd, în interiorul bisericii, produce confuzie cripta ce adăpostește, prezumtiv, osemintele lui Bach. „Prezumtiv”, pentru că, inițial, muzicianul ar fi fost înmormîntat într-un cimitir local, sub o piatră tombală nemarcată (!). Mai tîrziu, rămășițele i s-au transferat într-o altă biserică din zonă, bombardată de aliați. Ele ajung, finalmente, la Sf. Toma cu suspiciunea legitimă că ar putea să nu îi aparțină lui Bach. Inutil de precizat că biografia Annei ne spune, cu „exactitate”, și ultimele cuvinte ale compozitorului înainte de a-și încredința sufletul Domnului.

Individul apreciază așadar mitologizarea, eroizarea trecutului. Odată intrat pe un astfel de făgaș de percepție, istoria autentică se compromite pur și simplu, nu mai deține nici o șansă de „redresare”. Bach-eroul constituie un „mitem” istoric infinit mai apetisant decît Bach-omul. Ne transportă, instantaneu, într-un univers dinamic, plin de culoare vitală. Tot așa procedează alte, miliarde, de „imagini” ale epocilor apuse, pe care le preferăm trecute, reconfortant (din punct de vedere psihologic), prin lentila deformatoare a imaginației mai curînd decît consemnate, arid, în manuscrise deteriorate de colbul vremii. Ficțiunea conferă sens existenței, istoria o aplatizează. Literatura este citită în clipele de fericire ale intervalului biografic, realitatea va fi trăită, încrîncenat, zi de zi. Textul ne eliberează, lumea ne capturează (cu asupra de măsură, am putea zice). Scurta cronică a Annei Magdalena Bach învață cititorul să practice separarea celor două planuri. Și nici măcar nu e o învățătură rea.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Filozofia lucrurilor mici, Editura Junimea, 2020.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.