Vicii digitale

Un studiu al Cambridge University confirmă o stare de fapt pe care orice utilizator cu o minimă experiență pe rețelele sociale a putut-o constata de unul singur: postările negative despre politicieni au o șansă dublă de viralizare față de cele în care se scrie „de bine”. Altfel spus, trolling-ul politic e mai eficient decît discursul pozitiv.

Concluzia a venit după analiza a a 2,7 milioane de tweet-uri și postări pe Facebook și apare în paralel cu decizia Instagram de a oferi utilizatorilor posibilitatea de a ascunde numărul de aprecieri primite la postările proprii. Vîndut ca o modalitate de a ieși din vîrtejul de stimulente perverse pe care algoritmii le folosesc pentru a încuraja utilizatorii să petreacă tot mai mult timp pe rețele sociale, schimbarea anunțată de Instagram nu va rezolva probabil nimic. Chiar studiile interne ale companiei arată că dispariția like-urilor nu produce mari schimbări.

Felul în care sînt construite rețele sociale, accentul pus pe participare și reacții nu fac decît să încurajeze polarizarea, extremismul și discursul urii. Problema este recunoscută și probată în nenumărate feluri. Facebook și Twitter au fost acuzate, pe bună dreptate, de-a lungul timpului că au asistat nepăsătoare la promovarea genocidului (Myanmar), ascensiunea unor brand-uri de populism toxic și diviziv (SUA, Filipine, Brazilia), distribuirea în timp real de imagini ale unor atacuri teroriste (Noua Zeelandă) și nenumărate acte de violență fizică sau verbală care, nu în puține cazuri, au dus la moartea unor persoane. Dacă adăugăm aici și promovarea unor stiluri de viață inaccesibile pentru utilizatorul obișnuit, dar creatoare de anxietăți și depresii, obținem rețeta unui dezastru aproape imposibil de reparat.

De ani de zile, companiile care dețin principalele rețele sociale dau semne că înțeleg amploarea problemei și caută timid metode de răspuns. O dată la cîteva săptămîni citim despre cîte o nouă inițiativă de combatere a știrilor false, comentariilor toxice și a comportamentelor indezirabile. Uneori se schimbă algoritmii, alteori aflăm că s-a mai creat cîte un departament de fact checking despre care nu vom mai auzi niciodată nimic. Cînd situația e chiar gravă, cum a fost cazul asaltului asupra Capitoliului de la începutul acestui an, apar și măsuri drastice. Sau aparent drastice, cum ar fi suspendarea conturilor fostului președinte al Statelor Unite, Donald Trump. Trump a delirat însă patru ani de zile pe Twitter, lucrînd minuțios (nu e clar dacă și conștient) la deznodămîntul violent al carierei sale prezidențiale. Pentru că ar fi naiv să credem că extremiștii care au atacat Capitoliul au făcut-o în urma unui impuls de moment, într-un soi de nebunie colectivă indusă de un speech sau doar un tweet. În fapt, energia acestor oameni a fost stimulată ani de zile, la convingerea lor că sînt victimele unei conspirații s-a lucrat multă vreme, iar fostul președinte a fost participant activ. Nici chiar cei mai extremiști dintre extremiști nu își creează convingerile și nu acționează în baza lor de pe o zi pe alta.

Parlamentele și tribunalele de prin diverse state au încercat în fel și chip să pună sub control valurile de ură pe care Facebook le încurajează. Adevărul e că nimeni nu a reușit cu adevărat. S-a reușit cel mult o dezbatere publică în care libertatea de expresie a fost opusă responsabilității și toată lumea a rămas pe poziții. Asta dacă luăm în considerare statele democratice. În dictaturi cum sînt China sau Coreea de Nord, problema a fost rezolvată simplu – rețelele sociale occidentale nu pot funcționa. Dar cine ar vrea să urmeze astfel de modele?

Rețelele sociale rămîn un soi de rău acceptat de care te poți apăra în cîteva feluri. Primul dintre ele este un efort conștient de informare, însă el este posibil doar în cazul unora dintre noi. Cîți dintre oamenii pe care îi cunoașteți au timpul necesar și disponibilitatea mentală pentru a citi suficient, pentru a-și alege și diversifica sursele de informare și pentru a contextualiza informația pe care o primesc? E realist să presupunem că nu foarte mulți. Viața e totuși în altă parte, e ceea ce se întîmplă cu noi cîtă vreme în background-ul virtual se pregătește următorul dezastru.

Cealaltă variantă ar fi evitarea Facebook, Twitter, Instagram etc. Însă și aceasta e destul de puțin aplicabilă. Scopul primar al acestor aplicații și site-uri este de a apropia oamenii și a încuraja conversația. El nu a dispărut, e realizat, chiar dacă e mai puțin evident acum, și aduce beneficii reale. Să îi ceri unui om din 2021 să nu stea pe Internet este echivalent cu a-i cere să își schimbe radical dieta. E realizabil, dar e frustrant și sevrajul FOMO (fear of missing out  –  un fel de sindrom al oportunității ratate) poate fi intolerabil. Încercați pentru o zi să nu discutați nici un subiect care pleacă, trece sau ajunge la Facebook – o să vedeți că e tare greu. 

Dintr-un punct de vedere, rețelele sociale seamănă cu fumatul sau consumul de alcool. Unii oameni nu se vor lăsa niciodată, alții au să încerce alternative a căror toxicitate nu e suficient probată încă, iar restul vor încerca să își transfere viciile în altă parte. De dispărut nu vor dispărea niciodată, singura șansă e să învățăm să trăim cu ele. Responsabil, cum zic reclamele la bere.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ