Despre „progresismul” antisemit

Publicat în Dilema Veche nr. 858 din 17 - 23 septembrie 2020
Frica lui Putin jpeg

Un domn, Horia Pătrașcu, lector universitar la Politehnică, al cărui blog e găzduit de Adevărul, găsește că, în articolul meu „Numele crimei” din Dilema veche, „expun încă o dată linia conservatoare, retrogradă și boieromintească a grupului din care fac parte”, asta fiindcă cert unele excese ale corectitudinii politice. Însă, aparent contradictoriu, apărătorul  „progresist” al corectitudinii politice nu refuză argumentele ad hominem cu filigran antisemit, în articolul său, intitulat „Zece jidani mititei”.

Altminteri, articolul e atît de plin de nerozii teribiliste, încît nu merită o replică. E o bună ocazie însă pentru a ne reaminti de vechea propensiune antisemită a stîngii revoluționare (cu rădăcini în antisemitismul feroce al lui Voltaire) și, deci, de faptul că antisemitismul nu e deloc un monopol al dreptei radicale.

Exemplele (se pot citi și în admirabila carte a lui Thierry Wolton, Negaționismul de stînga, Humanitas, 2019) sînt numeroase, unele vechi, începînd cu Karl Marx în Contribuții la problema evreiască, continuă cu socialistul francez Pierre-Joseph Proudhon, cu anarhistul rus Mihail Bakunin, mult mai tîrziu cu celebrul comunist „antisionist” Roger Garaudy (convertit apoi la islam), cu susținerea dată negaționistului Faurisson de către stîngiștii de la Vieille Taupe; lista se poate continua pînă la cei care practică pînă azi confuzia dintre evreu și „sionist”, precum e actualul lider laburist britanic Jeremy Corbyn, dar și la filosoful stîngist și relativist Alain Badiou: pentru acesta, de pildă, numele „evreu”, așa cum era folosit de naziști, și-ar fi pierdut definiția etnică, devenind un sinonim paușal pentru toți cei pe care naziștii îi exterminau (apud Wolton, p. 172).

Pe de altă parte, cînd au fost la putere, comuniștii nu s-au ferit deloc de antisemitism: așa-zisul „complot al bluzelor albe” din URSS-ul lui Stalin, în 1953, e numai cel mai cunoscut  și mai sinistru exemplu. Altfel, comuniștii recurgeau sistematic la ascundere și negare: antisemiții erau numiți, la grămadă, „fasciști”, iar evreii uciși de germani în timpul războiului deveneau „antifasciști”. Aproape că și evreii ca atare dispăreau: la noi, înainte de 1990, subtitrările filmelor străine recurgeau la subterfugii spre a evita să scrie cuvîntul „evreu”, cînd acesta era pronunțat totuși în film.

Pentru dreapta radicală, antisemitismul își are originea (chiar dacă nu-i complet definit numai de această origine) în antiiudaismul tradițional al Bisericii: conform acestuia, evreii sînt vinovați de „deicid” și așadar „blestemați” pînă la Judecata de Apoi, cînd, după spusele apostolului Paul, se vor converti și ei. Și deși, după doctrina stabilită de Sf. Augustin, evreii trebuie umiliți, dar nu uciși, căci rămîn totuși „poporul martor” al lui Christos, în practică, cum se știe, lucrurile au stat de multe ori diferit. Așadar, antisemitismul de dreapta e relativ transparent sub raport teologic, chiar dacă motivații sociale, rasiale și economice s-au adaugat de-a lungul timpului. Dar cum să explicăm persistentul antisemitism de stînga, ba și progresismul „antisionist”, în fapt antisemit, din zilele noastre? Sînt valabile, și aici, explicațiile economice (evreii ar fi purtătorii capitalismului), politice și geopolitice (Israelul ar fi un stat imperialist, cît și „capul de pod” al Occidentului în Orientul Mijlociu) etc. Dar eu cred că, nu altfel decît în cazul dreptei radicale, antisemitismul stîngii, cu nuanțele sale principale (negarea, relativizarea, banalizarea), are și el o rădăcină teologică.

Într-adevăr, în ideologia de stînga, religia apare ca un epifenomen al exploatării și ignoranței („opiumul poporului”); în termenii „tînărului Marx”, ea este o formă de înstrăinare a omului de propria esență pe care și-o adoră, odată ce s-a separat de ea. Religia, în trecut, dar și acum, continuă să fie văzută de aceste ideologii revoluționare drept o forță conservatoare și chiar reacționară, care menține inegalitatea, ba chiar o legitimează prin apelul la texte sacre și instituții tradiționale. Mai rău, ea se dovedește a fi, în mințile oamenilor, un concurent încă puternic al ideologiei revoluționare și, de aceea, „demitizarea” ei e dorită.

Or, pentru această perspectivă asupra istoriei ostilă religiei, un popor care s-a definit în primul rînd religios și prin intermediul unei cărți considerate sacre, și nu național-etnic ca celelalte, pur și simplu șochează și provoacă. Iar dacă invenția e considerată detestabilă, a-l urî pe inventator constituie un pas mic, ușor de făcut. Dacă Israel a „inventat” religia în care o mare parte a lumii (sub diferite forme) încă crede, și dacă „invenția” lui pare să se opună „progresului” și „mersului Istoriei”, Israel este detestabil, fie in corpore, fie individual.

Simplificînd: dacă, pentru dreapta radicală, Israel trebuie detestat deoarece, crede ea, „l-ar fi ucis pe Dumnezeu”, pentru progresismul revoluționar, Israel merită toată ura fiindcă „l-ar fi inventat pe Dumnezeu”.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.