Dinţii lui Berlusconi

Publicat în Dilema Veche nr. 305 din 17-23 decembrie 2009
Cîteva (obosite) consideraţii finale jpeg

Ştirea cea mai difuzată pe glob în ultimele zile a fost atacul asupra premierului italian Silvio Berlusconi. Ieşit de la un miting electoral să-şi salute admiratorii în Piaţa Domului din Milano, Berlusconi a fost lovit cu o „copie“ în miniatură a Domului (făcută din marmură şi pusă pe un suport de metal), din acelea care se vînd la tarabele cu artizanale destinate să golească buzunarele turiştilor dornici de suveniruri.

Autorul atacului, Massimo Tartaglia, are probleme psihice: a fost internat de mai multe ori şi este controlat periodic de un psiholog. Premierul a fost internat şi are nevoie de peste 20 de zile pentru refacerea completă: are doi dinţi rupţi, o fractură la nas, contuzii destul de grave pe faţă şi a pierdut o jumătate de litru de sînge.

Dacă în lume a fost exploatat caracterul de senzaţie, în Italia întîmplarea a stîrnit o mare dezbatere. A fost pus în discuţie sistemul de protecţie al premierului. Ministrul de Interne a declarat că agenţii de pază „au reacţionat exemplar“, dar un fost agent din garda de corp a lui Ronald Reagan a spus, într-un interviu în La Stampa, că agenţii italieni au greşit: n-au asigurat un spaţiu liber în jurul premierului (astfel încît să ţină publicul la distanţă), n-au plasat maşina într-un loc protejat, cu un culoar de „ieşire“ şi n-au instalat porţi de control pentru obiecte metalice în Piaţa Domului. Dincolo de aceste chestiuni mai degrabă tehnice, dezbaterea a cuprins lumea politică italiană. Toţi liderii politici (inclusiv cei din opoziţie) i-au adresat lui Berlusconi, bineînţeles, mesaje de compasiune şi solidaritate, toţi au respins ferm recurgerea la mijloace violente. Dar purtătorul de cuvînt al Guvernului a declarat că atacul este o consecinţă a climatului politic tensionat. Iar preşedintele Senatului, Renato Schifani, a spus că „Berlusconi poate guverna bine sau rău, dar nu trebuie demonizat adversarul politic“. Ceva asemănător a declarat şi preşedintele Italiei, Giorgio Napolitano, dar în termeni mai diplomatici: „trebuie să fim toţi îngrijoraţi – toţi italienii care cred în democraţie şi care ţin la respectarea convieţuirii paşnice“; „premierul are un mandat de cinci ani, aşa încît nu trebuie căutate «scurtături» şi nu trebuie văzute comploturi acolo unde nu există“; instituţiile „trebuie să se respecte reciproc, să-şi măsoare cuvintele oriunde s-ar vorbi – la congrese, în pieţe sau la televizor“.

Chiar dacă, pînă la urmă, gestul lui Massimo Tartaglia va fi pus pe seama labilităţii sale psihice, dezbaterea nu e lipsită de sens şi de conţinut. Berlusconi şi coaliţia sa de centru-dreapta au cîştigat alegerile – în faţa unei stîngi divizate şi slabe – şi, în ultima vreme, a creat diverse scandaluri (divorţul, presupuse relaţii cu june aspirante la statutul de vedete etc.). Mulţi italieni sînt fascinaţi de talentul lui de grande communicatore, mulţi sînt de-a dreptul enervaţi. Are probleme cu justiţia de multă vreme, dar a scăpat cu faţa curată din numeroasele procese în care era acuzat de acte de corupţie, evaziune fiscală, spălare de bani şi altele. Preşedintele Italiei – ales de Parlament şi care, conform Constituţiei, nu are puteri efective, e mai degrabă un factor de echilibru, un arbitru al jocului politic – face aluzie, în declaraţia sa „diplomatică“, la tonurile violente practicate în disputele politice. Berlusconi, ce-i drept, este un „premier-jucător“, „are dinţi“, muşcă: vorbeşte adesea „pe şleau“, acuză partidele de stînga ca fiind „criptocomuniste“, îi acuză pe procurori că ar fi manipulaţi de opozanţii şi de duşmanii săi, vorbeşte în termeni duri despre jurnaliştii care îl critică. La rîndul ei, opoziţia l-a acuzat adesea pe Berlusconi că e „autoritar“, că vrea să instituie un regim asemenea celui al lui Mussolini ori că vrea să creeze un stat poliţienesc. Faptul că e proprietarul unui mare trust mediatic (ceea ce a dus Italia, în clasamentele internaţionale, din categoria ţărilor cu presă liberă în aceea a ţărilor cu presă „parţial liberă“) i-a adus acuze de manipulare şi de „dictatură prin TV“. Iar incidentul din Piaţa Domului i-a făcut pe jurnalişti să investigheze blogurile şi reţelele sociale pro- şi anti-Berlusconi. La Stampa descoperă, astfel, că pe Facebook, Youtube şi alte asemenea site-uri se poartă „un război al tuturor împotriva tuturor“ (http://www.lastampa.it/ redazione/cmsSezioni/politica/200912articoli/50381girata.asp). După atacul din Piaţa Domului, au apărut mii de mesaje care exprimau admiraţia pentru „forţa şi curajul“ lui Massimo Tartaglia, dar şi altele care acuzau, în termeni violenţi, opoziţia şi justiţia care „îi fac probleme“ lui Silvio Berlusconi. Dar mesaje care îndemnau la violenţă împotriva lui Berlusconi (pentru „a scăpa ţara de el“) existau şi înainte. Ca urmare, Guvernul va propune un decret care să permită blocarea site-urilor care „instigă la violenţă“ (de fapt, va relua o propunere mai veche, la care renunţase). Evident, opoziţia respinge o asemenea măsură. Preşedintele Italiei încearcă din nou să calmeze lucrurile, spunînd că în societatea italiană există o coeziune mai mare decît în politică. Deocamdată însă, spiritele sînt (şi mai) încinse, iar comportamentul tinde să devină schizoid: toată lumea politică invită la „tonuri mai calme“, dar nimeni nu vrea să facă primul pas.

Orice asemănare cu alţi „jucători“ politici, cu alţi „criptocomunişti“ sau alte „tonuri“ violente e pur întîmplătoare...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.