De ce raţele pot trece prin punctul „La răscruce“ şi oamenii, nu?

Conform bugetului aprobat se va remedia situaţia abia anul viitor. Am fost loviţi de inundaţii acum doi ani. Nefiind nici eu, nici primarul în graţiile Consiliului Judeţean, nu ni s-au dat bani. Anul acesta, primarul a hotărît să treacă la PDL. Acesta este un lucru bun, fiindcă vom avea o altă deschidere la Galaţi. Ce am putut noi să facem în tot acest timp? Ştiţi cum e la ţară, fiecare cu ale lui, bine că oamenii le au pe ale lor şi se mulţumesc cu răul destul de repede. Au protestat de cîteva ori, apoi, au ocolit şase kilometri, prin satele megieşe. Situaţia nu a fost disperată. Salvarea nu am chemat-o, Pompierii, nu. Oamenii nu au avut urgenţe majore. Nu am avut bolnavi, cîţiva oameni au murit doar de bătrîneţe. Ne descurcăm cum putem şi cît om putea, vă daţi seama că nu e o situaţie prea bună. Oamenii săraci prin părţile noastre nu au avut de unde să facă podul. Lumea e poate şi mai egoistă, nu? Ce să facem? Ne ajutăm între noi, dar nu la un podeţ. Că zice fiecare de ce nu face ăla, dar vecinul de ce stă cu mîinile cruciş? La oraş e la fel, la Bucureşti doar că se lovesc şefii de probleme, se face ceva, că altfel ar fi ca la noi, la ţară. Să vedem şi lucrurile frumoase. E natura, e aerul curat. Şi ce fac medicamentele la Bucureşti, face natura aici. Te doare capul? Du-te, omule, şi trage aer în piept, pune o varză murată pe creştet şi le treci pe toate. Oricum nu vine picior de doctor la noi, de ce să ne facem griji. Nu vor. N-au ei la Galaţi, darăminte noi. Salubritate? Ardem gunoiul. Popa e de la noi din sat, n-are unde pleca. Doamne ajută, cu Dumnezeu înainte! Nu sîntem rupţi de lume că e cablu în sat. Lumea se uită la ştiri.