Hedonism, creativitate și responsabilitate

Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

Anul acesta, Moș Crăciun nu a ajuns, ca de obicei, la mine acasă, pentru simplul și bunul motiv că eu nu eram acasă, ci în spital. Cu atît mai mult m-am bucurat ca un copil de ce am primit de sărbători de la Fundația ­Friends for Frients, Centrul de Fotografie Documentară, Scena9 și Decât o Revistă. Poate și datorită atmosferei sărbătorești, a fost prima dată cînd am privit aceste creații și ca pe o formă de hedonism – nu un hedonism ideologic și programatic, ci pur și simplu ca bucurie, ca plăcere de a face ceea ce faci, poate ca ludic. Acest „hedonism“ m-a împins spontan să compar, din acest punct de vedere, tinerețea lor cu tinerețea mea și să mă gîndesc la etapele succesive ale „ludicului“ de pe vremea mea față de cel din vremea lor, ca să spun așa.

Pe vremea mea – adică în comunism –, este greu de imaginat „hedonismul“. Majoritatea și-au trăit pur și simplu viața, încercînd să se bucure de ea atît cît s-a putut, în timp ce o minoritate și-a asumat responsabilitatea – și, de regulă, a plătit pentru aceasta. Unii însă, mai mulți decît credem, au practicat un soi ludic cu ceva creativitate, dar neresponsabil (nu iresponsabil). A rămas însă un hedonism de apartament. În cazul meu, acesta a constat în Asociația Petrecăreților Profesioniști, cu statut și întîlniri sistematice cel puțin o dată pe lună, care a reușit să ne compenseze multe dintre frustrări. A durat pînă la căderea comunismului, cînd și grupul nostru s-a destrămat.

După 1989, a fost o perioadă de responsabilitate militantă, necreativă și lipsită de orice formă de ludic. Pentru generația mea, a fost o responsabilitate morală, mai degrabă recuperatorie, orientată mai mult spre trecut decît spre prezent și viitor, în speță, spre memoria comunismului și condamnarea acestuia. Unii au practicat-o doar din responsabilitate, alții au făcut-o și din narcisism. A fost perioada istoriilor orale, a căutărilor prin arhive și a memoriilor personale, a Memorialului Durerii și a Muzeului de la Sighet. Generația mai tînără a venit apoi și cu o doză de creativitate: în mod paradoxal, toate filmele și romanele despre comunism nu sînt ale generației mele! Ceva mai tîrziu, cînd postcomunismul a început să distrugă aproape la fel de mult precum comunismul, recuperarea trecutului a ieșit din limitele acestuia și a început să se intereseze de trecutul patrimonial, în primul rînd arhitectural. Este interesant de observat că, în acest caz, dacă inițiativa se pare că a aparținut generației mele, ea a fost împărtășită foarte rapid de generația tînără, care a adăugat și ceva din acel „hedonism“ de care vorbeam.

Noua generație, orice ar însemna asta, a început printr-un soi de responsabilitate romantică dublată de o creativitate compulsivă. A fost – și mai este încă în mare măsură – vremea inițiativelor individuale și de grup, adesea sortite dispariției, dar care au întreținut această determinare de „a face ceva“. Cele care au reușit au început să constituie instituțiile alternative ale „societății civile“, compensînd, în măsura posibilului, ineficiența instituțiilor statului. Era însă – și mai este încă – mai degrabă o societate alternativă pur și simplu, căci, în țările cu o democrație matură, statul este un partener de responsabilități și dialog, și nu un obstacol, ca în cazul nostru. Despre acestea am scris cu entuziasm în repetate rînduri, căci eram absolut uimit de această „Românie alternativă“, de care nu mă îndoiam că va crește.

Și a crescut! A crescut și a ajuns la maturitate – dacă mi se permite să fac astfel de observații „adulte“. O maturitate care înseamnă, din punctul de vedere adoptat aici, o combinație bine temperată de responsabilitate, creativitate și hedonism.

Ce este nou în această „etapă“? Cred că, în primul rînd, un nou limbaj. Acesta are surse declarate în creative writing, story telling, jurnalismul narativ etc., dar are și o istorie proprie a sa, în care aceste surse – plus niște ingrediente particulare – se combină sui generis în contextul românesc.

Două ar fi, cred, principalele dimensiuni ale acestei (relative) noutăți. Pe de o parte, este un limbaj imagistic, crescut organic din în­tîlnirea dintre text și fotografie, o simbioză a cuvîntului și a imaginii. Fotografia nu mai este „lipită“ la text, dar nici nu se mai mulțumește, în demersurile sale documentare, cu ideea că o fotografie valorează cît o mie de cuvinte. Pentru aceasta însă, atît fotografia documentară și filmul documentar, cît și jurnalismul narativ au trebuit să crească și să se „maturizeze“ fiecare pe cont propriu și toate împreună cu un public interesat: acum vreo 10-15 ani, încă nu exista mai nimic din toate acestea.

De cele mai multe ori, această simbioză este și rezultatul unei întîlniri reale devenite prietenie dintre cîțiva specialialiști, fotografi și jurnaliști. Adesea, este vorba de relații transinstituționale, un fotograf de aici colaborînd punctual cu un jurnalist de acolo. Uneori, poate fi vorba de cupluri la propriu, ca în cazurile faimoase ale lui Petruț și Ioanei Călinescu sau ale nomazilor Cosmin Bumbuț și Elena Stancu. Pe scurt, simbioza discursivă imagine-text s-a născut și a crescut nu doar din rațiuni profesionale, ci și prin „simbioza“ unor relații interpersonale între profesioniști diferiți – iar FFFF i-a adus laolaltă pe cei mai mulți dintre ei.


– Bruegel cel Bătrîn, Children’s Games

23 wc pieter bruegel the elder childrens games google art project jpg jpeg

În acest nou limbaj, chiar și textul ca atare este „imagistic“, fiind scris în așa fel încît să vezi ceea ce rămîne (sau preferăm să rămînă) invizibil în viața curentă. Din acest punct de vedere, este simptomatic, cred, faptul că Scena9 se prezintă ca vrînd „să desenăm portretul acestei noi generații…“, iar FFFF caută „scrieri care ne ajută să vedem lumea mai clar“. Nu să descrie, nu să documenteze, nu să înțeleagă, ci să „deseneze“ sau să „vadă“ realitatea prin textele lor. Complementar, mulți fotografi documentariști își propun să „descrie“ ceea ce văd. Se poate ajunge și la „Storytelling fără cuvinte“, ca în conferința organizată de FFFF, care și-a propus „o incursiune în foto-video jurnalism, pentru a afla cum se construiește „firul narativ din spatele unor povești vizuale“.

Pe de altă parte, acest limbaj este unul „comunicativ“. Pare tautologic, căci limbajul este, prin definiție, comunicare. Cel mai bine explică, după părerea mea, Vlad Tăușance în ce sens și măsură se poate vorbi de un limbaj comunicativ. Într-o societate există mai multe „limbi“, atrage atenția acesta: limba politicienilor, a business-ului, a ONG-urilor, a șoferilor, a adolescenților etc., iar aceste lumi, aceste limbi nu prea comunică între ele. Soluția „clasică“ în această privință consta în organizarea unor cursuri de comunicare, limitate, de obicei, la lumea corporațiilor. „Dar de ce cursuri de comunicare?“ – se întreabă retoric Tăușance. „În general, este o pierdere de timp; două săptămîni mai tîrziu, au uitat tot ce s-a întîmplat. Nu mai bine aducem noi aceste două lumi, ONG-urile și lumea asta a comunicării, marketingului, advertising-ului, împreună?!“ „Noutatea“ este formulată de Tăușance în termenii următori: „Dacă vreți să aveți o comunicare mai bună în organizația dumneavoastră, nu este suficient, de obicei, să angajezi pe cineva, nu poți cumpăra o comunicare mai bună. Este o chestie care ține de cultură, de o cultură organizațională, iar o cultură se întîmplă deschizîndu-te către oameni și comunități noi. Dacă vreți să schimbați ceva sistemic, ieșiți din zona asta de ecosistem închis, de ego-sistem“, adică din bula propriului limbaj, și învățați „limbi străine“. Pare simplu și/sau trivial, dar nu este: lucrul care se învață cel mai greu în viață este exact să asculți și să vorbești cu Celălalt. Toți cei la care mă refer au învățat acest lucru, miza fiind acum „ieșirea din bulă“, iar gala permanentă a Superscrierilor este deja un exemplu în acest sens.

Iar toate acestea se regăsesc în editare, care îmbină discurs, imagine și grafică. Rezultatul este că pînă și anchetele jurnalismului de investigație comunică mai mult și mai profund: prezentarea cazului Burnei de către Luiza Vasiliu și Vlad Ursulean, de pildă, nu mai este doar dezvăluirea unor informații ascunse, ci și imaginea unei vieți distruse.

Și „hedonismul“? În acest context al unei responsabilități creative, s-ar părea că acesta chiar nu contează. Nu poți să intervii însă cu adevărat în social dacă nu iubești societatea, dacă nu te atrage și nu-ți face plăcere întîlnirea cu Celălalt – și dacă nu o cauți tocmai pentru că îți face plăcere să o găsești. Dincolo de eficiența sau frumusețea textelor sau a imaginilor, transpare peste tot această bucurie a descoperirii celuilalt, a empatiei și a implicării benefice în viața celorlalți – și deci în propria viață. Există și aici o relativă noutate: într-o societate care se raportează la realitate fie cu dispreț, indiferență și/sau mizerabilist, fie încrîncenat și justițiar, o privire responsabilă, dar senină și ludică, te convinge să te raportezi și tu altfel la lumea în care trăim și la propria ta poziție în această lume. Nu vreau să spun vorbe mari, dar această „societate alternativă“ m-a ajutat să intru mult mai optimist în noul an decît este, probabil, cazul. 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: De ce este România astfel? (coord.), Editura Polirom, București, 2017.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.