Taică-meu vroia pîinici, aşa că am oprit la un Mega Image. Cînd vrea un om pîinici nu poţi să rezişti şi îi iei pîinici. În plus, nu-s zgîrcit, aşa că iau pîinici. Pîinici: 2 ori 8,39. Iaurt: 8 ori 0,90 egal 7,20. Apă plată: 3 bucăţi de 5 litri 10,32. O pungă oxobio: 0,35. Pe scurt: 53,93. Repet, nu mă uit la bani şi nu-s zgîrcit. Dar cu acest bon sub ochi îmi aduc aminte de bonurile toate de la Mega Image de vreo trei-patru luni încoace. Şi îmi aduc aminte tot de suma fatidică cinci sute de mii. Orice chestii cumperi ajungi la cinci sute de mii. Aşa devalorizare a vieţii noastre am dat. Şi dacă aş fi paranoic, aş spune, mai departe, că e o conspiraţie a şefilor de magazin ca să ne ducă la 500.000 cum am calcula. 

Dar aş zice că lucrurile sînt undeva la mijloc. Şi eu cumpăr, şi ei scumpesc, şi viaţa noastră de supermarket e scumpă, dar nu ne mai este dragă. Sîmbăta asta m-am dat cu maşina spre Dristor metrou-piaţa Rîmnicu Sărat, piaţa copilăriei mele, piaţa în care mergeam cu maică-mea, piaţa din „Cartea vieţii mele“. Asta spune totul. Da, spune fiindcă a avut şi acum grijă de mine. Doi lei cartofii kilu, cinci lei ardeiul gras, cinci lei cincizeci o varză şi o conopidă. Pe scurt, mi-a fost bine, mai ales folosindu-mă de metoda maică-mii a paşilor tăndăliţi, ocoliţi, plimbaţi, mofturoşi, negrăbiţi. Şi finalul, bineînţeles, în magazin. Aici, tot cinci sute de mii mi-a luat. Dar uite vindecare, uite ce-a intrat în cinci sute de mii: carne tocată vită-porc juma de kil, mînzat trei sferturi de kil, brînză capră grasă şi bună juma de kil, sana la un kil, lapte, caşcaval roată. Da, aici, mîngîierea asta de Dristor-Rîmnicu Sărat nu mi s-a mai părut o conspiraţie. Oricum, dacă eram cu mama ca-n carte, sigur i s-ar fi părut scump. Şi sigur s-ar fi simţit regină în supermarket.