„Trecutul este cheia viitorului nostru.“ – F. Leakey
Un sondaj printre studenÈ›ii mediciniÈ™ti din anii începători: marea majoritate se văd chirurgi cardiovasculari, neurochirurgi, anesteziÈ™ti-reanimatori; nici un igienist, specialist în medicina muncii, nici unul nu se vede ftiziolog sau (mai nou) pneumolog, deÈ™i sînt cei care au fost „vrăjiÈ›i“ de Th. Mann (pentru tuberculoza pulmonară (TB)) sau de A. Maurois (pentru TB osoasă).
Am terminat studiile de medicină la Universitatea de Medicină „Grigore T. Popa“ din IaÈ™i, în 1956, È™i am fost repartizat la „Sanatoriul Rotunda“ din comuna Cîrlibaba („Cara“ = negru, „Ali“ = nume propriu, „baba“ = viteazul). Unitatea sanitară, pe care Ministrul Sănătății o proiectase pentru 200 de bolnavi, era de interes regional, dar faimoasă prin altitudine (1100 m) È™i izolare (40 km la Vatra Dornei È™i 8 km la Cîrlibaba). Nu aveam telefon, nici legătură cu vreun mijloc de transport regulat, exceptînd autosanitara È™i camionul de aprovizionare. Erau vremurile cînd Ministerul Sănătății credea că TB poate fi eradicată ca sifilisul: două-trei serii de injecÈ›ii È™i „oleacă“ de cură de repaus. De fapt, cura de repaus avea două efecte: asigura o viață relativ regulată bolnavului È™i totodată îl izola; venea apoi colapsoterapia, ale cărei baze le-a pus Carlo Forlanini. Era urmată de alte metode de tratament pe acelaÈ™i principiu È™i a avut un impact major în lupta anti-TB în vestul Europei, È™i, în fine, antibioterapia clasică (rezultate pozitive cca. 90%). Premii Nobel în domeniul luptei anti-TB: Röntgen, Koch, Waksman. Lipsesc H. Brehmer (primul sanatoriu, în 1859) È™i C. Forlanini.
IeÈ™i din Cîrlibaba pe È™oseaua ce trece munÈ›ii spre BorÈ™a, în dreapta, È™erpuind strîns de poalele Obcinei Mari, È™i ai impresia că molizii îÈ›i intră în maÈ™ină, cu ram È™i cu parfum cu tot. În stînga È™oselei, vrăjitul argintiu învolburat al BistriÈ›ei Aurii. Cu secole în urmă, căutători de aur spălau pietriÈ™ul apei în speranÈ›a decantării unei pepite care să-i mai scoată din sărăcie. Stau mărturie grămezile de pietriÈ™ înierbate, împrăștiate pe malul apei.
După ultimul cot al drumului, în noaptea ce se ridică încet, apar deodată ferestrele luminate ale sanatoriului, o fostă cazarmă maghiară, clădire cu două etaje, È™i altele mai modeste de jur împrejur. Ne întîmpină un glas subÈ›irel: „Sanatoru, sanator / N-am venit aici să mor! / Mă fac eu bine / Vine taica după mine!“.
Cîteva lătrături. Sora-È™efă, Malvina, încearcă să se impună cu un glas ce seamănă izbitor cu cel al cîntecului: „LiniÈ™te! Toată lumea la culcare!“. DimineaÈ›a, prima mea dimineață de medic, pe BistriÈ›a treceau cele dintîi plute. Vreo 15-20 de bolnavi de pe mal le făceau semne de „drum bun“ plutaÈ™ilor, care cu multă îndemînare fereau plutele de „căsoaie“ È™i „pinteni“, amenajări primitive ale albiei rîului, spre a feri plutaÈ™ii de „zahată“, încurcătura plutelor…
În jurul grupului de spectatori priveau scena ÅŸi ÅŸapte-opt cîini ciobăneÈ™ti. Intendentul mi-a explicat prezenÈ›a lor: „Unii bolnavi nu vin cu autosanitara, fac, cînd nu găsesc un mijloc de transport, drumul pe jos. Vin rupÈ›i de oboseală, transpiraÈ›i. Cîinii, aciuaÈ›i la noi de pe la stîne, sar fioroÈ™i, dar cînd de departe adulmecă transpiraÈ›ia bolnavului, se gudură pe lîngă el, parcă s ar bucura de un nou prieten.“
Mi-am făcut ucenicia la Rotunda. Apoi la Putna (hotelul de odihnă pentru preoÈ›i a fost transformat în spital pentru tuberculoÈ™i), la caravana RF Oradea, dispensarul anti-TB BeiuÈ™, Spitalul de Pneumologie Baia Mare. Îmi dau seama cîte sacrificii a făcut societatea spre a combate TB! O parte utile, dar foarte multe inutile. Prin 1960, la Ministerul Sănătății era un „director“ care se ocupa de TB. Se numea Alexandru Bulla È™i a scris È™i o carte, Eradicarea tuberculozei. Pînă în 1975, TB era eradicată în România. Cred că cele trei etape armonizate – cura de repaus, colapsoterapia È™i utilizarea cu discernămînt a drogurilor – ar putea constitui o soluÅ£ie în reducerea morbidității. În nici un caz nu utilizaÈ›i metode „heirupiste“, „în flacără“, acestea au dat greÈ™ nu numai la noi…
Vladimir Dobre este medic primar pensionar.
