Spuneam acum cîțiva ani că, din păcate, Eugen Ionescu s-a grăbit să moară și n-a reușit să redacteze piesa Republica Moldova, operă care i‑ar fi adus (negreșit și în sfîrșit!) Nobelul. Actualmente trăiesc senzația că pînă și acest strălucit expert în materia absurdului ar fi rămas dezarmat cînd ar fi încercat să radiografieze starea de lucruri din Basarabia, unde absurdul a devenit logică cotidiană.
Modul cum înțelege fauna politică din R. Moldova să guverneze țara e în stare să deruteze pe orice analist european tentat să comenteze evoluțiile și involuțiile arhitecților poveștii „Moldova – țară de succes“.
Portretul-robot al omului politic basarabean este decupat parcă din nemuritoarele texte caragialiene: demagog, cinic, laș, corupt, fără principii și valori, care vede în cariera politică o posibilitate certă de înfăptuire a proiectelor financiare personale. Orizonturile par astăzi închise de-a binelea, întrucît în actualul Parlament și-au dat mînă cu mînă specimene de genul Dumitru Diacov, produse ale birocrației politice sovietice care au învățat bine arta porcăriilor de tot felul, dar și personaje precum Vlad Filat, școlite în România sau Europa, alegînd să devină „treucari“ de performanță.
Astfel că speranța electoratului, pornit să-și repare gafa comisă la parlamentarele din 30 noiembrie 2014, se îndreaptă spre „cei care vin“.
Un personaj aparte este Renato Usatîi, care a reușit să se impună meteoric pe scena politică datorită modului neobișnuit de a gîndi, limbajului neortodox și, mai ales, banilor pe care îi împarte cu o generozitate ieșită din comun prin intermediul „Fondului Renato Usatîi“. Doar un singur exemplu: cu ocazia jubileului de 70 de ani ai Universității de Stat „Alecu Russo“, instituție pe care, de altfel, a absolvit-o, a donat 650.000 de lei. Comparativ, acțiunile de caritate pe care le realizează Fundația „Edelweiss“, înființată de cel mai bogat om din R. Moldova – Vlad Plahotniuc – sînt exerciții care ar mulțumi, desigur, cerșetorii de la poarta bisericii.
Renato Usatîi s-a născut la 4 noiembrie 1978 în orașul Fălești. Părinții săi sînt profesori. În 2000-2001 a activat în calitate de supervizor la Aeroportul Internațional Chișinău, apoi, în 2002-2004, a lucrat ca inginer-șef la Combinatul de Alimentare a Căii Ferate din R. Moldova. După 2004, s-a stabilit la Moscova, unde are afaceri profitabile.
O primă și memorabilă apariție în peisajul mediatic și politic interriveran s-a produs în 2012, cînd ziarul Timpul a publicat o discuție purtată pe Skype dintre Renato Usatîi și Gherman Gorbunțov, supranumit „bancherul negru“, fiindcă toate cele opt bănci pe care le-a condus acesta pînă în 2008 în Rusia au fost implicate în scheme sofisticate de spălare de bani și de evaziune fiscală. Pîndit de riscul de a fi arestat pentru delapidări de fonduri, Gorbunțov a fugit la Chișinău, unde a obținut uimitor de repede cetățenia Republicii Moldova. A devenit proprietarul băncii Universalbank, dar a pierdut pachetul majoritar de acțiuni (81,73%) în 2011 și, lăsînd în activele băncii o gaură de un milion și jumătate de dolari americani, a fugit din nou, stabilindu-se, ulterior, la Londra, unde, în martie 2012, a devenit ținta unui atentat.
În discuția cu pricina, Renato Usatîi, în calitate de reprezentant al noilor acționari ai Universalbank, îi promitea lui Gorbunțov clasarea dosarelor penale și scoaterea de sub urmărirea Interpol-ului. Tot atunci, își revendica influența considerabilă pe care o are asupra liderilor politici de la Chișinău, susținînd că este consilierul lui Vlad Filat, lucru infirmat de acesta. După ce, în februarie 2012, băncii date i-a fost retrasă licența, Usatîi a dispărut iarăși în direcția Moscovei.
O a doua „descălecare“ a protagonistului s-a produs în 2014 cînd, instrumentînd eficientul scenariu antic pîine și spectacole pentru popor, a reușit în scurt timp un traseu de excepție. A organizat din bani proprii concerte la Bălți, Fălești, Drochia etc. la care au evoluat stele ale estradei din Rusia: Grigorii Leps, Sofia Rotaru, Stas Mihailov etc., și la care au venit zeci de mii de oameni, deveniți, în consecință, votanți ai lui Usatîi.
Vădit deranjați de popularitatea-i în expansiune, oponenții săi afirmă că Renato Usatîi e un proiect politic al Kremlinului și că, respectiv, banii pe care-i împarte cu larghețea unui nabab sînt de proveniență rusească. Dînsul, normal, dezminte această zvonistică, menționînd că operează cu resurse financiare proprii, obținute legal dintr-un business de succes (oficial, din 2005 este președintele companiei BPT – NN din orașul Nijnii Novgorod, Rusia).
Se consideră că Renato Usatîi este capabil să organizeze audiențe la Putin.
Pînă nu de mult, în spațiul politic basarabean circula vesel și ipoteza că dînsul ar fi o invenție subtilă a lui Vlad Plohotniuc, dar evenimentele de ultimă oră – protestele „Partidului nostru“ împotriva intenției „păpușarului“ de a deveni prim-ministru și împotriva actualului cabinet de miniștri – au fisurat această conspirație.
În aprilie 2014, Renato Usatîi a înregistrat formațiunea politică „Partidul nostru“ care a urcat fulgerător în sondaje. La parlamentarele din 30 noiembrie 2014, partidul a fost eliminat printr-o decizie judecătorească din cursa electorală (o premieră pentru scrutinele din Republica Moldova). În replică, „Partidul nostru“ s-a revanșat la alegerile locale, Renato Usatîi cîștigînd la un scor impresionant (cu peste 72%) fotoliul de primar al municipiului Bălți, iar mulți alți candidați susținuți de el au devenit primari în localitățile din zona de nord a republicii.
Usatîi nu are morga și accentul „dîmbovițean“ ale lui Marian Lupu, nici gîndirea labirintică a lui Mihai Ghimpu și nici spleen-ul lui Vlad Filat. Demersul său politic este foarte personalizat, vădit acuzator și conține neapărat idei conspiraționiste. Evocă des informații pe care pretinde că le obține de la surse sigure din interiorul instituțiilor de stat, factologie care, surprinzător, se adeverește nu de puține ori. Îi place să topească distanța dintre el și „monștrii sacri“ de pe Bîc: se adresează per tu lui Voronin, Filat, Lupu, Ghimpu, Plohotniuc etc. Spre deosebire de așa-zisele partide proeuropene, dar și de promotorul utopiei de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Vamală Rusia, Belarus, Kazahstan, socialistul Igor Dodon, Usatîi îmbrățișează ideea statalitații moldovenești.
Nu se sfiește să apeleze la gesturi excentrice, practicînd și un mod ludic de a realiza exercițiul politic. De exemplu, a protestat împreună cu alți membri de partid în fața reședinței președintelui Timofti de la Condrița, stînd toată noaptea în jurul rugului, cu frigărui, bere și muzică dată la maximum. Preferă băile de mulțime. Are o obișnuință ușor narcisistă de a-și face selfie-uri și de a posta pe rețelele de socializare momente din viața sa publică și privată. Elasticitatea discursului, reacțiile prompte la situații, concepte, evenimente și întrebări amintesc, firește, la distanță transatlantică, diferență de talie și de miliarde de dolari, de fenomenul Donald Trump.
În calitate de primar de Bălți, adună aprecieri eterogene. Unii orășeni îl aclamă pentru că a reușit să limiteze drang-ul mafiei locale, bine consolidată în perioada celor trei mandate (12 ani) ale fostului primar Vasile Panciuc. Cu ocazia Zilei Independenței, a oranizat la 27 august 2015 un alt mega-concert. Tot datorită lui Usatîi, centrul orașului arăta în timpul sărbătorilor de iarnă din acest an, chiar dacă exagerăm puțin, precum cel al Vienei sau al Budapestei. Primarul a sărbătorit Revelionul în piață, împreună cu bălțenii, mai și cîntînd de pe scena improvizată, pînă la răgușeală. A donat polițiștilor din municipiu 150 de uniforme complete. Și, cel mai important, după ani și ani, la ședințele Consiliului Municipal s-a făcut auzită mult mai des limba română.
Alți bălțeni, printre care mă număr, sînt nemulțumiți pentru că, deocamdată, n-au fost elaborate strategii de dezvoltare a urbei și din cauză că primarul e preocupat de organizarea protestelor la Chișinău, de punerea în operă a alegerilor anticipate etc. Oricum, spre profunda stupefacție a simpatizanților dreptei și nu numai, Renato Usatîi a devenit un fenomen pe care nu mai ai cum să-l ignori. Acest actor politic, seducător mixaj de arivist și magician, are șansele să devină unul din liderii acestui stat.
În ceea ce privește calitatea electoratului din R. Moldova, ea este, firește, sublimă.
Anatol Moraru este profesor de literatură română şi universală la Universitatea din Bălţi şi scriitor. Cea mai recentă carte publicată este volumul de proză scurtă Confidenţa unui loser, Editura Casa de Pariuri Literare, 2013.
Foto: Renato Usatîi
